În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
La acest sfârșit de săptămână ceața a pus „stăpânire” peste județ, dar cu toate acestea am ieșit pe teren după păsări. În această perioadă „regina cerului”, așa cum îmi place mie să îi spun, este gârlița, oriunde mergi, auzi pe cer, chiar dacă nu o vezi, trilul inconfundabil al acestei păsări. Dar azi încerc să vă arăt alte specii surprinse de mine la acest sfârșit de săptămână, corcodelul cu gât negru (Podiceps nigricollis) și pitulicea sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix).
Corcodel cu gât negru (Podiceps nigricollis)
Este o specie de corcodel de talie medie. Dimorfismul sexual este redus, atât femela cât și masculul având penajul de vară negru pe spate, gât și cap, maroniu pe lateralele corpului, iar în spatele ochiului prezintă pene fine sub forma unui evantai, de culoare gălbuie. Ciocul este mic, ascuțit și ușor curbat în sus, irisul este de culoare roșie, iar penele de pe creștet sunt erectile, dând impresia unui cap ascuțit, cu fruntea abruptă. Penajul de iarnă este alb pe lateralele corpului și lateralele capului, iar spatele, gâtul și creștetul sunt negre. Tectricele auriculare de culoare neagră pătrund în penajul alb de pe lateralele capului, formând un contrast ușor de observat. Lungimea corpului este de 28 - 34 cm, anvergura de 46 - 55 cm și greutatea de 265 - 450 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen, Podiceps, provine din cuvintele latine podicis - partea terminală a abdomenului și pes - picior, cu referire la poziția picioarelor înspre capătul abdomenului. Numele de specie, nigricollis, provine din cuvintele latine niger - negru și collum - gât.
Distribuție - În România, specia cuibărește în zonele umede din Câmpia Română, Dobrogea și Podișul Moldovei și mai fragmentat în Transilvania și Câmpia de Vest.
Fenologie - Specia cuibărește în România și este prezentă și în afara perioadei de cuibărit, existând influx de indivizi din nord și deplasări către sud a indivizilor cuibăritori în România.
Habitate - Specia preferă în perioade de cuibărit habitatele umede cu ape puțin adânci, bogate în vegetație submersă și vegetație palustră, stufărișuri extinse cu ochiuri de apă, dar și ape curgătoare line cu maluri bogate în vegetație palustră. În afara perioadei de cuibărit apare pe majoritatea corpurilor de apă care nu sunt înghețate, mai ales în sudul țării.
Hrană - Corcodelul cu gât negru se hrănește preponderent cu nevertebrate atașate prin ecologia lor de mediul acvatic, cuprinzând libelule, cărăbuși, moluște, crustacee, dar se hrănește și cu amfibieni și pești de talie mică.
Populație - Populația cuibăritoare din România este estimată la 2000 - 4000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere - Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie - august. Depune o pontă pe an (ocazional două), formată din 1 - 8 ouă, incubate o perioadă de 20 - 24 zile. Puii sunt independenți la 20 - 21 de zile de la eclozare. Cuibul este o platformă construită din materiale vegetale, ancorată de vegetație.
Amenințări și măsuri de conservare - Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea sau degradarea habitatelor propice pentru cuibărire prin acțiuni ca: management defectuos al zonelor umede, desecarea, incendierea vegetației palustre, modificarea malurilor, deranjul în perioada de cuibărire etc.
Pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix)
Specie de pasăre cântătoare de talie mică. Coloritul penajul este relativ uniform, verzui deschis dorsal, iar ventral gălbui în zona gâtului și alb pe piept și abdomen. Pe cap prezintă o sprânceană gălbui-maronie și o bandă mai închisă peste ochi. Ciocul este închis la culoare și mic, iar picioarele negre. Lungimea corpului este de 10-12 cm şi are o greutate medie de 6,4 -15 grame.
Etimologia denumirii știintifice - Numele genului provine din cuvintele grecești phyllon - frunză și skopos - cel care observă, examinează (cu referire la comportamentul pitulicilor, de a căuta continuu hrană prin coronament). Numele speciei provine din cuvântul latin sibilatrix, care înseamnă cel care fluieră (cu referire la cântecul speciei).
Distribuție - În România este prezentă și cuibărește din zonele de câmpie până în zonele montane joase, unde există păduri.
Fenologie - Pitulicea sfârâitoare cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește începând cu luna aprilie și pleacă în zonele de iernat în septembrie.
Habitate - Preferă habitatele forestiere. Este prezentă în pădurile de foioase și de amestec. Poate cuibări și în parcuri sau grădini mari, cu aspect natural, cu vegetație arborescentă există (arbori înalți și maturi).
Hrană - Specia este insectivoră, consumând în special insecte (inclusiv ouă și larve) dar și alte nevertebrate, precum viermi, păianjeni etc. În afara perioadei de reproducere consumă și fructe de mici dimensiuni sau semințe.
Populație - În România, populația este estimată la 432 869 - 796 868 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere - Perioada de reproducere începe în luna aprilie și ține până în luna iunie (sau iulie în zonele înalte). Ponta este formată din 5 - 7 ouă, care sunt clocite de femelă pentru o perioadă de 12 - 14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după 11 - 13 zile, continuând să fie hrăniți. Cuibul constă dintr-o cupă ovală și compactă, construit din ierburi uscate, mușchi, pene și este amplasat de obicei la sol, adesea sub trunchiuri căzute.
Amenințări și măsuri de conservare - Principalele amenințări sunt legate practicile forestiere care prevăd extragerea arborilor maturi și bătrâni, având ca efect întinerirea pădurii. O altă amenințare este utilizarea pesticidelor în zonele forestiere, pentru combaterea gradațiilor, care au ca efect reducerea sursei de hrană.
SURSA DE INFORMARE:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/167/corcodel-cu-gat-negru-podiceps-nigricollis
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/484/pitulice-sfaraitoare-phylloscopus-sibilatrix
