În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Au fost zile ploioase la acest sfârșit de săptămână, dar noi cei care iubim natura nu ținem cont de acest aspect, așa că încercăm să vă ținem la curent cu păsările ce pot fi observate în județul nostru.
Ieșirile mele în natură se fac de multe ori alături de oameni care iubesc să iasă atunci când au timp sau când ajung în Brăila, iar în acest articol am să vă prezint două specii fotografiate de Cristian Jercăianu. Ieșim împreună atunci când se poate sau separat, dacă avem alte planuri, dar de cele mai multe ori discutăm despre ceea ce am văzut, despre locuri unde putem vedea păsări sălbatice, altele decât cele pe care le frecventăm de obicei.
Piţigoi codat (Aegithalos caudatus)
Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică ușor de recunoscut datorită cozii foarte lungi în comparație cu corpul care este mic și relativ rotund. Penajul este negru pe partea dorsală și alb pe partea ventrală, cu nuanțe variabile de gri și rozaliu. Picioarele sunt de culoare neagră, iar ciocul este mic și negru. Lungimea corpului este de 13 - 15 cm, iar greutatea este de 6,2 - 10,4 g.
Etimologia denumirii științifice - Numele genului provine din cuvântul grecesc aigithalos - pițigoi. Numele speciei provine din cuvântul latin caudatus - codat (cu coadă lungă).
Distribuție - Specia are o distribuție largă, ocupând aproape toată Europa, Orientul Apropiat și toată zona temperată a Asiei, în est până în Japonia. Specia este rezidentă în tot arealul de distribuție. În partea sudică a distribuției din Asia centrală, specia coboară la latitudini mai joase pentru a ierna, chiar și în afara ariei de cuibărire. În România, specia are o distribuție uniformă în toată țara.
Fenologie - Specia este cuibăritoare și sedentară în România (este sedentară pe întreg arealul de distribuție).
Habitate - Preferă habitatele forestiere în cadrul cărora există un strat arbustiv bine dezvoltat. Este prezent în pădurile de foioase și de amestec, mai ales în cadrul pădurilor ripariene, a lizierelor, a pădurilor în regenerare sau grupuri de arbori izolați. Este prezent de asemenea în habitate antropice, cum sunt parcurile, grădinile și cimitirele.
Hrană - Hrana preferată este formată din nevertebrate de dimensiuni mici, dar se poate hrăni și cu semințe, muguri sau seva de arbori. Caută hrană în coronamentul arborilor și în tufe, uneori pe sol. Este o specie gregară, hrănindu-se și deplasându-se în grupuri de 3 - 30 de indivizi înrudiți.
Populație - Populația globală este estimată la 41 500 000 - 75 250 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 8 310 000 - 15 000 000 de perechi cuibăritoare. Tendința populațională la nivel european este considerată stabilă.
În România, populația este estimată la 300 000 - 500 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind considerată fluctuantă.
Reproducere - Perioada de reproducere începe la mijlocul lunii martie și ține până în luna iunie. Ponta este formată din 6 - 15 ouă, care sunt clocite de femelă pentru o perioadă de 12 - 18 zile, timp în care aceasta este hrănită de mascul. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și de multe ori de alți indivizi de pițigoi codat, ajutători, crescând șansa de supraviețuire a puilor. Puii părăsesc cuibul după 14 - 18 zile, continuând să fie hrăniți de părinți și de indivizii ajutători pentru încă aproximativ 14 zile. Cuibul este construit de ambele sexe, pe o perioadă de aproximativ 33 zile, constând într-un corp oval și compact, construit din mușchi, pânză de păianjen și păr, fiind acoperit cu licheni, pentru camuflaj.
Amenințări și măsuri de conservare - Principalele amenințări sunt legate de managementul forestier defectuos, acolo unde habitatele forestiere își pierd din heterogenitate și din cantitatea substratului arbustiv, sau în cazul în care pădurile cu compoziție naturală sunt înlocuite cu păduri de tip monoculturi. Fragmentarea și pierderea habitatelor poate duce la creșterea mortalității în iernile grele, grupurile de indivizi având nevoie de teritorii relativ mari. O altă amenințare este reprezentată de scăderea succesului reproductiv cauzată de prădarea cuburilor de către specii de Corvidae, Mustelidae și șerpi.
Aușel cu cap galben (Regulus regulus)
Specie clocitoare comună în pădurile de molid și de conifer, în cele mixte dar și prin parcuri și grădini întinse. Destul de dificil de observat, fiind în continuă mișcare în coronamentul copacilor, de cele mai multe ori pot fi identificați după tril. Este considerată specie migratoare parțial.
Dimensiune: lungime 8,5-9,5 cm. Este parţial rezidentă, specia putând fi observată atât în perioada de cuibărit, cât şi în afara ei. Iarna poate fi observată hoinărind, frecvent împreună cu stolurile de piţigoi.
Hrană: consumă cu precădere insecte mici şi ouă de insecte.
Descriere: este o pasăre foarte mică, fiind considerată cea mai mică pasăre de la noi, cu aspect îndesat, al cărei caracter distinctiv este creştetul galben intens (spre oranj la masculi), încadrat de o dungă neagră. În jurul ochilor, coloritul este mai albicios, conturând un inel, iar la marginile ciocului subţire şi ascuţit are două dungi subţiri, negricioase. Pe spate este verzui-olivacee, iar pe partea ventrală, piept şi abdomen este mai ştearsă, cu nuanţe gri-verzui. Aripile prezintă un model cu dungi, dintre care sunt mai evidente una albă, mai lată, şi una neagră. Picioarele sunt foarte subţiri.
Specii asemănătoare: se poate confunda doar cu auşelul sprâncenat, care se diferenţiază în principal prin modelul din dreptul ochiului (sprânceană albă, proeminentă şi dunga neagră care traversează ochiul), coloritul verzui mai intens pe spate şi prin laturile gâtului cu două porţiuni gălbui, colorate intens.
SURSA DE INFORMARE:
https://www.parccozia.ro/specii/100/ausel-cu-cap-galben-regulus-regulus
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/496/pitigoi-codat-aegithalos-caudatus
