"Nu ai voie să mergi acolo", "nu e bine aşa", "nu face asta". Sunt expresii folosite des de părinţi, mai ales în primii ani de viaţă ai copiilor. E recomandat sau nu să utilizăm astfel de interdicţii? Aflăm de ce de la Monica Bolocan, psiholog.
„Copiii au nevoie de limite până la momentul în care învaţă singuri să-şi pună limite. În prima parte a vieţii este rolul nostru, ca adulţi, să punem limite copiilor. Însă atunci când punem limite trebuie să ţinem cont de vârsta copilului, de nivelul lor de dezvoltare. Pentru copiii mici, până în trei ani, „nu-ul” trebuie să se refere la evitarea pericolelor, copilul trebuie să capete acele reflexe de evitare a pericolelor. Iar atunci când face ceva nepotrivit, cea mai bună metodă este să le distragem atenţia oferindu-le o alternativă mai acceptabilă.
După vârsta de trei ani putem să introducem şi scurte explicaţii, pentru că vorbim de un copil care are o minimă capacitate de înţelegere şi are un limbaj. „Nu ai voie pentru că... în schimb poţi să...”, întotdeauna trebuie să le oferim o alternativă.
Primul pas este să înţelegem de ce acel copil face acel comportament, vrea să atragă atenţia, vrea să înţeleagă cum funcţionează lucrurile. Nu este corect să blochezi această nevoie naturală a copilului de a explora şi de a înţelege şi atunci trebuie să o înlocuieşti cu ceva ce i se adresează nevoii lui reale.”
