Clientul: Alo, bună ziua, doresc să comand o pizza.
Telefonista: Mulţumim că aţi sunat la noi dle Icsulescu. Văd că locuiţi foarte aproape de sediul nostru, deci nu durează mult cu livrarea. O să vă sunăm chiar înainte să plece băiatul nostru. Preferaţi pe numărul dumneavoastră de mobil 0744/572XXX, sau o alertă pe contul de Facebook?
Clientul: Mmda.. Da' de unde aveţi toate informaţiile mele?
Telefonista: Suntem conectaţi, ca orice companie, la HSS.
Clientul: HSS, ce mai este şi asta?
Telefonista: Homeland Security System, domnule. Avem însă o problemă: văd că soldul contului dumneavoastră de salariu este insuficient pentru a plăti comanda. Ah, ba nu! Problemă rezolvată: soţia are suficienţi bani pe card.
Clientul: (oftând) Vreau să comand o pizza family size cu de toate.
Telefonista: Nu cred că este o idee prea bună: analizele dvs. medicale arată că aveţi tensiunea arterială crescută şi un colesterol destul de mare. Conform dosarului medical, ar fi mai degrabă recomandat să încercaţi o pizza vegetariană.
Clientul: Şi ce te face să crezi ca o să-mi placă?
Telefonista: Ei bine, văd aici pe monitor că săptămâna trecută, după ce aţi venit de la medic, aţi intrat pe internet şi aţi căutat site-uri de bucătărie vegetariană şi aţi dat o grămadă de Like-uri.
Clientul: #%#^^&$% ^$@#!!!
Telefonista: V-aş sfătui să fiţi atent cu vocabularul ca să nu o păţiţi din nou. Văd în cazierul dvs că aţi mai fost amendat pentru injurii şi limbaj calomnios.
Clientul: ... (fără cuvinte)
Telefonista: Mai doriţi altceva, domnule? Mulţumim că aţi sunat la noi. Comanda soseşte în 30 de minute.
Este o glumă care circulă de ceva vreme pe Internet, dar care poate fi la fel de bine o previziune a relaţiei pe care Fiscul o va dezvolta, pe viitor, cu noi, contribuabilii. De ce spunem asta? Pentru că instituţia a făcut deja primii paşi spre interconectarea similară bancului de mai sus: Fiscul are, mai nou, acces la un click distanţă la toate conturile bancare. La fel cum deja este conectat la mai multe baze de date gen Cadastru, Evidenţa Populaţiei, Registrul Auto sau Registrul Comerţului. Toate acestea, în numele luptei cu evazioniştii. Practic, aproape nimic nu va mai putea scăpa "ochiului vigilent" al Fiscului. Evident, doar dacă nu primeşte comanda pe firul roşu să dezvolte brusc orbul găinilor pentru anumite persoane. Dar asta e o altă discuţie.
La solicitarea Fiscului, băncile comunică şi rulajul conturilor
Un ordin recent al preşedintelui ANAF, care vine să transpună în practică o prevedere a Codului de procedură fiscală, stabileşte în detaliu relaţionarea între Fisc şi băncile din România. Mai precis, actul cu pricina spune că unităţile bancare au obligaţia de a transmite, atenţie, zilnic Fiscului cam tot ce mişcă prin ograda lor.
Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a emis recent un comunicat de presă prin care anunţă că, începând 1 iulie, ANAF va primi zilnic de la bănci o listă cu persoanele care îşi deschid sau închid un cont bancar, indiferent de calitatea acestora: persoane fizice sau juridice. De asemenea, băncile va trebui să raporteze datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnătură pentru conturile deschise, precum şi o listă a celor care închiriază casete de valori.
De asemenea, conform reglementărilor în vigoare, instituţiile de credit sunt obligate ca, la solicitarea ANAF, să comunice, pentru fiecare titular care face obiectul solicitării, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum şi informaţiile şi documentele privind operaţiunile derulate prin respectivele conturi.
Toate aceste prevederi sunt cuprinse în OPANAF nr 3.770/2015, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016. Astfel, potrivit acestui act normativ, prin conturi deschise se înţelege toate tipurile de conturi de care poate dispune un client, indiferent de monedă, şi dacă acestea sunt deschise sau au fost deschise şi figurează închise la momentul efectuării solicitării. Aceste informaţii se vor transmite în termen de cel mult 5 zile lucrătoare pentru solicitările care vizează o perioadă de până la 3 ani şi în termen de cel mult 10 zile lucrătoare pentru solicitările care vizează o perioadă mai mare de 3 ani.
Informaţiile de la bancă, necesare confruntării cu actele contabile ale firmelor
"Ordinul cu pricina detaliază o prevedere din Codul de procedură fiscală privind relaţionarea dintre Fisc şi bănci, cunoscut fiind faptul că acestea din urmă aveau şi până acum obligaţia de a trimite informaţii. Ce-i drept, frecvenţa nu era la nivel zilnic. Pe baza acelor informaţii Fiscul putea să se lămurească pe ce conturi putea să facă poprire în activitatea de recuperare a obligaţiilor fiscale restante. (...) Între timp, odată cu acest Ordin au apărut obligaţii noi din partea băncilor privind raportările, în sensul că acestea se fac zilnic. Trebuie făcută însă precizarea că informaţii privind rulajul conturilor vizează doar contribuabilii - operatori economici, atât persoane juridice, cât şi persoane fizice. Aşadar, se vor cere informaţii despre contribuabilul X / persoană fizică, dacă are calitatea de asociat, acţionar sau administrator, sau are drept de semnătură la o entitate economică. Toate aceste noi reguli permit organului de inspecţie fiscală să verifice realitatea datelor contabile şi fiscale din evidenţele operatorilor economici prin confruntarea cu informaţiile furnizate de bănci. Adică să vadă dacă rulajul din contul bancar coincide cu ce informaţii ne-a dat unitatea bancară, sau dacă încasările de la clienţi se regăsesc în rulajul bancar", ne-a declarat şeful AJFP Brăila, Mihaela Ciorăşteanu. Cu alte cuvinte, este un instrument de lucru al organului de inspecţie în lupta cu evazioniştii pe care-i vânează. Numai că în această bătălie, evazioniştii sunt mai tot timpul cu un pas înaintea inspectorilor, cunoscută fiind preferinţa de a-şi rula afacerile prin conturi din paradisuri fiscale unde secretul bancar chiar înseamnă ceva. Altfel spus, puterea de a cere şi obţine informaţii bancare despre un contribuabil va fi cam egală cu zero în astfel de cazuri. Păi, dacă rechinii se pot strecura cu uşurinţă printre ochiurile plasei ţesută şi întinsă de Fisc în ape tulburi, ce rost mai are un asemenea schimb de informaţii cu caracter personal între instituţie şi bancă? Pentru că să fim înţeleşi: discutăm despre date bancare care, dincolo de a dovedi comportamentul evazionist al unui contribuabil, conţin totuşi informaţii pentru obţinerea cărora piraţii cibernetici ar face orice. Iar bazele de date ale Fiscului nu par a fi impenetrabile atacurilor din exterior. Şi cine ne poate garanta că inspectorii fiscali nu vor face abuzuri? Să nu uităm, au fost suficiente cazuri mediatizate în care s-a dovedit că "oamenii legii" îşi făcuseră acasă colecţii întregi de informaţii despre personajele pe care le cercetau sau judecau.
Ciorăşteanu: "Solicitarea unui inspector fiscal către bancă are nevoie şi de semnătura unui şef"
În afară de toate aceste aspecte ar mai fi un lucru de luat în calcul: în cazul unei interceptări telefonice într-un dosar de cercetare penală, procurorul cere unui judecător aprobarea pentru a proceda mai departe la monitorizarea suspectului sau acuzatului. Procedura fiscală nu obligă inspectorul să meargă la un judecător de drepturi şi libertăţi pentru a obţine aprobarea înainte de a solicita băncii informaţii cu caracter personal despre un contribuabil, fie el marele corupt al României.
Ce răspunsuri are Fiscul la toate aceste temeri? Ne vorbeşte despre profesionalismul funcţionarilor instituţiei şi că ar trebui să ne punem încrederea în bunele lor intenţii. "Nu se impune aprobarea unui judecător pentru că legiuitorul a apreciat că există o diferenţă între comportamentul individual, intim, care-l presupune o convorbire telefonică şi operaţiunile bancare pe care le efectuează un operator economic. (...) Solicitarea unui inspector fiscal către bancă are nevoie şi de semnătura unui şef. Mai departe, respectivul inspector trebuie să explice de ce a avut nevoie de informaţiile respective, ce a făcut cu ele şi cum s-au concretizat ca dovezi în dosarul pe care-l instrumenta. Există un risc în utilizarea acestor informaţii, dar profesionalismul şi secretul fiscal sunt obligaţii de serviciu pentru funcţionarii instituţiei, astfel încât sunt optimistă cu privire la acest aspect, mai ales că, până acum, nu am avut niciodată vreun incident în utilizarea nenumăratelor baze de date la care ANAF are acces", a mai spus Ciorăşteanu.
CCIA Brăila: Un preţ mic pentru patroni, un beneficiu mare pentru mediul de afaceri
Chestionată în privinţa noilor prevederi privind relaţia Fisc - bănci, conducerea Camerei de Comerţ Industrie şi Agriculură Brăila a explicat că protocolul este o sabie cu mai multe tăişuri şi că siguranţa manevrării acesteia şi succesul în atingerea scopului declarat ţin de "îndemânarea" statului român.
"Trebuie făcută de la bun început precizarea că nici băncilor nu le convine această situaţie, care scad totuşi la capitolul imagine prin prisma secretului bancar. Totuşi, scopul final este acela de a elimina cât mai mult din evaziunea fiscală care ne omoară pe toţi. Un întreprinzător cinstit nu cred să aibă ceva împotrivă ca Fiscul să-i acceseze informaţiile bancare, atenţie, în limitele şi în cadrul stabilite de lege, bineînţeles. După părerea mea, ar fi un mic preţ de plătit pentru a scăpa, de exemplu, de flagelul evaziunii cu repercusiunile negative în mediul de afaceri, iar primul exemplu care-mi vine în minte este concurenţa neloială pe care o fac evazioniştii care-şi permit, astfel, preţuri de dumping. Mai este însă un aspect extrem de important: trebuie ca statul să nu facă abuz de putere în demersul său de obţinere şi valorificare a informaţiilor obţinute din datele puse la dispoziţie de bănci. La fel cum este important ca şi Fiscul să securizeze bazele de date împotriva unor eventuale atacuri cibernetice", a spus preşedintele CCIA Brăila, Ştefan Fusea
Reporterii "Obiectiv" au obţinut şi din partea câtorva oameni de afaceri locali un punct de vedere pe acest subiect, iar părerile sunt împărţite:
"Cum adică banca să dea informaţii la Fisc despre conturile mele? Păi şi cu secretul bancar ce mai facem, dacă lucrurile stau aşa? Nu mi se pare normal. Cred că este un abuz de putere din partea statului", s-a arătat contrariat Constantin B. reprezentantul unui magazin din zona Piaţa Halelor.
"Până la urmă, oamenii cinstiţi nu au ce ascunde şi nu se feresc de astfel de controale. Dacă acesta este preţul să scăpăm de evaziune, eu sunt de acord, însă statul trebuie să facă toate eforturile să securizeze informaţiile obţinute de la bănci şi să ne protejeze de eventuale abuzuri din partea funcţionarilor Fiscului", spune Lucian V. proprietarul unei mici afaceri de producţie.
"Înţeleg necesitatea unui astfel de demers, cu lupta antifraudă şi toate acestea, dar mă întreb cu îngrijorare unde anume se opreşte buna intenţie a inspectorului fiscal dincolo de care se discută de un abuz? Ce anume cred ei că mă motivează, raportat la experienţa mea total nefastă cu funcţionarii Fiscului, să îi creditez cu atâta încredere?", se întreabă Costel F. administratorul unei firme din domeniul agricol.
