Tam-nesam, şi candidatul PRM la preşedinţia Consiliului Judeţean, anunţat cu mare pompă în urmă cu vreo lună de zile, atunci când grupul tinerilor liberali a migrat în partidul lui Vadim, s-a dat lovit de răzgândeală şi a depus, ieri, o cerere de retragere. Doar că Biroul Electoral i-a respins solicitarea fiindcă a fost depusă prea târziu, aşa că - cu sau fără voia lui - Romeo Crâşmariu merge, chipurile, mai departe. Şi domnul Chelu, ecologistul, a vrut să se răzgândească, dar, vorba unui banc vechi: nu l-au găsit acasă. Chelu spune că i s-a propus o sumă de bani ca să se retragă din cursă, apoi, când a refuzat, s-a trecut la altfel de presiuni, până când şi-a închis telefonul. No... care va să zică, rând pe rând, trei dintre cei cinci candidaţi brăileni la funcţia de preşedinte al CJ au fost loviţi de răzgândeală. Pe nea Ginel l-a lovit bine, pe Romeo l-a lovit prea târziu, iar la Chelu lovitura a venit un pic pe lângă. Dar, precum victimele unui viol care ajung, în final, să-şi retragă plângerile, niciunul dintre cei trei nu a spus clar, cu subiect şi predicat, ce, cine şi de ce l-a făcut să se răzgândească. Aşa că fiecare poate înţelege ce vrea: mită, ameninţări, şantaj, prostie, nebunie... Mutismul lor este, însă, din punctul meu de vedere, un argument în plus pentru faptul că nu aveau nici în clin, nici în mânecă, cu jobul pentru care aplicau.
Ba, mai mult decât atât, în actualul sistem electoral, cu un singur tur de scrutin, retragerea peştilor mici mi-ar părea de bun simţ şi de bun augur: un factor de echilibrare a luptei politice între cei cu şanse reale pentru şefia judeţului. Şi, întâmplător sau nu, singurii care n-au fost loviţi de răzgândeală sunt şi cei care, după cum arată sondajele, au şi şanse reale în acest meci: nea Gheorghe Bunea Stancu şi junele Diacomatu.
Întrebarea care rămâne însă în picioare este aia la care Niccolò Machiavelli a găsit un răspuns, iar eu, neîncântat de jocul politic şi încă sperând la virtuţile democraţiei, încă nu: scopul scuză mijloacele?
Ba, mai mult decât atât, în actualul sistem electoral, cu un singur tur de scrutin, retragerea peştilor mici mi-ar părea de bun simţ şi de bun augur: un factor de echilibrare a luptei politice între cei cu şanse reale pentru şefia judeţului. Şi, întâmplător sau nu, singurii care n-au fost loviţi de răzgândeală sunt şi cei care, după cum arată sondajele, au şi şanse reale în acest meci: nea Gheorghe Bunea Stancu şi junele Diacomatu.
Întrebarea care rămâne însă în picioare este aia la care Niccolò Machiavelli a găsit un răspuns, iar eu, neîncântat de jocul politic şi încă sperând la virtuţile democraţiei, încă nu: scopul scuză mijloacele?
