În sâmbăta dinaintea Duminicii Infricoşătoarei Judecăţi, Biserica se roagă pentru cei morţi. Pomenirea celor adormiţi din această zi este cunoscută în popor sub denumirea de Moşii de iarnă.
Moşii de iarnă cad întotdeauna în sâmbăta ce precede Lăsatul sec de carne.
În vechime, pe timpul împăraţilor romani păgâni, au fost consemnate nenumărate persecuţii împotriva celor ce credeau în Domnul Iisus Hristos. Mulţi creştini, ucişi fără milă şi fără judecată, nu au mai fost îngropaţi, ci au fost lăsaţi pradă fiarelor sălbatice şi păsărilor. Alţi martiri au fost luaţi în taină de credincioşii rămaşi în viaţă şi înmormântaţi cu cinste în locuri ascunse, prin case şi grădini. Astfel, şi în părţile Evgheniei, moaştele multor mucenici au stat ascunse vreme îndelungată, neştiute de nimeni, până în timpul păstoririi Arhiepiscopului Toma al Constantinopolului (sec. V). Între aceste moaşte se găseau şi cele ale martirilor Andronic şi Iunia, pomeniţi de Sfântul Apostol Pavel: “Îmbrăţişati pe Andronic şi pe Iunia, cei de un neam cu mine şi împreună închişi cu mine, care sunt vestiţi între apostoli şi care înaintea mea au fost în Hristos” (Romani 16,7). Aceste sfinte moaşte s-au descoperit prin arătarea dumnezeiască ce s-a făcut unui cleric pe nume Nicolae Caligraful. Numele celorlalţi mucenici ai Lui Hristos, cărora le aparţineau acele sfinte moaşte, sunt cunoscute numai de Dumnezeu. Împăratul bizantin Andronic al II-lea a clădit o biserică peste moaştele Sfântului Apostol Andronic din Evghenia.
“Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule!” (Troparul Sfinţilor Mucenici din Evghenia)
