Bun, recunosc că evenimente masive precum concertele AC/DC sau Metallica au adunat zeci de mii de oameni la un loc, dar în timp ce în alte ţări biletele se vindeau în câteva zile, la noi puteai sa îţi iei bilet şi în ziua concertului, la intrare.
O fi oare din cauza ideilor preconcepute? Dacă majoritatea persoanelor din ţară condamnă Internetul şi timpul petrecut de tineri la calculator, este de asemenea foarte uşor să pui la zid şi un gen muzical, fără însă a te documenta înainte.
La şcoală, un elev trebuie să fie tuns, curat îmbrăcat, silitor, s.a.m.d. Nu? N-am dreptate? Ce să caute un satanist cu părul lung, îmbrăcat în negru, cu geacă de piele? Nu, dom'le. Nu aşa se vine la şcoală. Nu aşa se învaţă. Nu astfel de muzică se ascultă în instituţiile şcolare, nu astfel de comportament este permis în unităţile noastre, unde bineînţeles, totul merge ca pe roate.
Rock-ul nu reprezintă cultură, ar zice unii, dar jignirile ieftine aduse la adresa acestui fenomen nu fac, din punctul meu de vedere, decât să demonstreze gradul de incultură al celor care îl critică. O altă greseală mare este lipsa de promovare a genului la televizor. Suntem îngropaţi în "blonda lu' X", "blonda lu' Y" , Iri, Moni şi Dan Diaconescu, iar dacă la 7 seara jumătate din ţară este pe OTV, vă daţi seama cât de marginalizat şi de necunoscut este rock-ul pentru români!
Cu toate astea, între timp, se mai găsesc şi oameni care încearcă să ducă rock-ul mai departe, prin concerte sau diferite evenimente, dar, sincer să fiu, mi-e frică de faptul că acest fenomen n-o să treacă de bariera de fum de la grătarele zilelor oraşului sau de mulţimea adunată la concertul lui Axinte.
