Colonizarea Dobrogei, al Doilea Război Mondial, foametea din '46, schimbări de regim politic, toate le-a trăit unul dintre cei cinci centenari ai Brăilei, Dumitru S. Budeş, care a fost sărbătorit în weekend, de familia reunită.
Dumitru S. Budeş sau Papu cum i se spune cu mult drag de către rude, s-a născut în 1912, în Bulgaria, în satul Leascova, într-o familie de aromâni. Oameni gospodari, aveau vite, oi, case bine întemeiate, vii, grădini de legume. Toate acestea le-au lăsat în anii '20 pentru a veni în Dobrogea, când s-a colonizat zona. În satul Ceataloi din Tulcea au primit cinci hectare de pământ şi atât. Au luat iarăşi totul de la zero, dar, oameni harnici, au reuşit să scoată familia la liman. Vremurile tulburi din anii '40 nu le-au dat pace. Mulţi dintre aromânii mutaţi din Bulgaria în Dobrogea au fost nevoiţi să plece, satele întemeiate desfiinţându-se. Familia Budeş, din nou, a lăsat totul şi a plecat. "Acum, cei care au rămas în Bulgaria, cei mai săraci din sat atunci, sunt mai bogaţi ca noi. Asta este viaţa, aşa ne-a fost dat. A fost greu, am trecut prin multe, dar am răzbit", spune mulţumit acum, la împlinirea a 100 de ani, Dumitru S. Budeş.
A fost înrolat timp de şapte ani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial una din misiunile sale a fost paza rafinăriilor de la Ploieşti şi a scăpat ca prin minune de bombardamentul americanilor. "Armata te lua, te îmbrăca, te hrănea, era bine, dar era periculos. Pe fratele meu l-au trimis pe front neinstruit, în linia întâi. Am avut mare noroc că am scăpat atunci".
Viaţa nu i-a fost uşoară nici după război. Au venit foametea din '46, schimbarea de regim, ofensiva ruşilor, şi viaţa ... a luat-o iar de la capăt. Îşi aminteşte cum cu greu reuşeau atunci să aducă ceva grâu din Banat, doar cât să supravieţuiască.
"Merg în fiecare zi în Piaţă"
A lucrat aproape toată viaţa la "Rotărie", în Progresul, până când a ieşit la pensie, dar fire activă fiind, nu a putut sta acasă după aceea. Împreună cu un prieten, a vândut zece ani peşte în Piaţa Mare. Abia când puterile l-au mai lăsat a renunţat la această ocupaţie, dar plimbările în Piaţa Mare i-au rămas. Şi acum, la 100 de ani, merge acolo zilnic pentru a se întâlni cu cei cunoscuţi să discute câte-n lună şi în stele. "Merg în fiecare zi în Piaţă, mă deplasez foarte bine, copiii au mare grijă de mine, îmi este foarte bine", a mai spus Dumitru Budeş. Are acum doi băieţi în viaţă, unul de 65 de ani şi altul de 75 de ani, trei nepoţi şi patru strănepoţi. La aniversare, numai doi dintre strănepoţi au putut veni.
Deşi are 100 de ani, Papu nu suferă de nicio boală cronică, nu trebuie să ia niciun fel de tratament permanent. Şi aşa a fost toată viaţa. Nu s-a îmbolnăvit niciodată de ceva mai grav decât de o răceală. Acum trei ani a avut ceva probleme cu vederea şi a fost operat de cataractă. A uimit şi medicii cu forţa sa interioară de viaţă. "Am mâncat de toate, dar cel mai mult îmi place fasolea cu ardei iute şi beau zilnic câte un păhărel. Dacă nu iau o zi, mă cheamă", spune bătrânul hâtru, zâmbind. Stă în capul mesei şi se uită mândru către familie. O sută de ani de viaţă, atâţia oameni în urma sa, bucuroşi să-l serbeze. Este mulţumit şi nu conteneşte să-şi laude copiii care au mare grijă de el.
