Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut în anul 580 d.H., într-o familie de patricieni din Constantinopol. Plin de har și de credință, Maxim a ales să intre în monahism la Mănăstirea Chrysopolis. Principala misiune a Sfântului Maxim Mărturisitorul a fost apărarea dreptei credințe împotriva monotelismului. Adepții monotelismului susțineau că, în Hristos, a existat o singură voință și o singură lucrare: cea dumnezeiască. Preocupat de campania împotriva perșilor și de ofensiva pentru recucerirea provinciilor pierdute în timpul domniei regelui Chosroe II, împăratul Heraclius (610-641 d.H.) a acceptat să se afirme că în Hristos există o singură lucrare.
Scopul împăratului era să atragă de partea sa teritoriile desprinse în urma Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon: Egiptul, Siria și Palestina. Fiind însă de acord cu afirmația că în Hristos există o singură lucrare, însemna să fii de acord că natura umană nu mai persistă în Hristos. Maxim Mărturisitorul reușește să condamne monotelismul, împreună cu papa Martin al Romei, dar amândoi au fost arestați și trimiși în exil, în anul 655. Martin a murit în urma chinurilor la care a fost supus în temniță. Adus la Constantinopol în anul 662, lui Maxim i se taie limba și mâna dreaptă. A murit la puțin timp după înfiorătoarea pedeapsă și a fost îngropat la Mănăstirea “Sfântul Arsenie”.
“Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Maxim, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te Lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Maxim Mărturisitorul).