Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în provincia romană Capadocia, într-o familie de creştini evlavioşi. A trăit în timpul domniei împăratului păgân Diocleţian, prigonitorul creştinilor. Încă de tânăr, Gheorghe a rămas fără tată (acesta a murit mărturisind credinţa în Domnul Hristos). Rămas orfan de tată, Sfântul Gheorghe s-a mutat în Palestina, împreună cu mama sa. A urmat o strălucită carieră militară, ajungând comandant în armata împăratului. În anul 303 d.H., când au început persecuţiile împotriva creştinilor, Sfântul Gheorghe a mărturisit credinţa în Domnul Hristos chiar înaintea păgânului Diocleţian.
După ce a fost supus la numeroase chinuri, Sfântul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 303. Tot atunci, au primit moarte mucenicească Glicherie, Valeriu, Donat, Terin şi chiar Alexandra, soţia împăratului Diocleţian. Aceştia trecuseră la creştinism după ce, prin rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Dumnezeu a înviat un mort. Cronicile spun că, şi după moarte, Sfântul Gheorghe s-a arătat mare făcător de minuni şi grabnic ajutător tuturor celor ce l-au chemat şi îl cheamă în rugăciune.
Evlavia dreptmăritorilor creştini pentru Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a perpetuat până astăzi, fiind văzută în numărul mare de biserici şi mănăstiri care îi sunt închinate şi în numărul însemnat de români care îi poartă numele.
“Ca un apărător al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe)
