* vârstnicii mulțumesc Primăriei, dar vin cu o rugăminte: să se monteze și o copertină care să-i protejeze de intemperii
Chiar dacă lucrările au avut loc cu întreruperi, la începutul lunii iunie a.c., în zona complexului comercial (fost Dinamo) din cartierul Obor a fost dat în folosinţă un mic părculeţ pentru pensionari, nevoiţi până atunci să stea la taclale în locul de joacă pentru copii. Amenajarea respectivă constă în două mese din beton şi șapte bănci din lemn incomode. De aici şi zicala “ne întâlnim la două mese”sau “la 7 bănci”. Perimetrul nu are niciun pom care să dea umbră, doar doi copaci la limita “parcului” cu două minialei de asfalt şi un spaţiu verde uscat.
Evident că respectiva amenajare a dat naştere la opinii diferite: “Decât nimic, tot e ceva! Venim când vremea e favorabilă să ne aducem aminte de anii tinereţii şi muncii în fabrici. Ce să facem? Jucăm table, şah, un remy sau cărţi. Uitaţi la registrul acesta vechi de 50 de ani, unde notăm cine a câştigat şi pierdut, pe nimic, diverse întreceri. Mulţumim totuşi Primăriei, dar tare bine ne-ar fi prins măcar o copertină care să ne apere de soare şi ploaie. Şi nu de alta, dar la fel ca în marile cartiere ale Brăilei, şi noi, chiar și după 1990, am avut în clădirea aceea din apropiere, la etaj, un club al pensionarilor, organizat şi dotat după toate regulile. Dar acest club a devenit, nu ştim cum, un spaţiu privat”, ne-a declarat un profesor pensionar. Alți vârstnici cu care am discutat la fața locului se întreabă de ce nu se pot face și la Brăila, precum în alte orașe, spații destinate pensionarilor, în fostele puncte termice, care în prezent sunt părăsite sau pline de gunoaie. “În Constanţa, astfel de construcţii vechi sunt loc de întâlnire pentru pensionari; unde au şi un mic bar cu băuturi răcoritoare, televizor, ziare şi cărţi puse la dispoziţie gratuit”, ne-a spus cineva.
Până una-alta, pensionarii din Obor speră ca noul spațiu care le este destinat speră să li se pună și o copertină, care să-i apere de ploaie sau ninsoare. ”De la foşti colegi de serviciu am auzit că în Vidin este un mic asemenea spaţiu, cu mese şi bănci din lemn, protejate de intemperii; iar în faţa fostului liceu Progresul pensionarii se bucură de umbra copacilor şi băncile montate acolo”, ne-a spus un vârstnic.
Noi adăugăm că “La Pistruiatul”, în Viziru, băncile sunt la umbră, iar vizavi, la blocul D1, oamenii au bănci şi mese făcute de asociaţie, şi tot aşteaptă de ani zile să fie ajutaţi cu o copertină. Iar în Piaţa Mare pensionarii mai schimbă o vorbă rezemaţi de zidurile halei.
Şi când te gândeşti că odinioară, în afara căminelor culturale din cartiere, oamenii de toate vârstele aveau la dispoziţie cluburile sindicatelor din întreprinderi sau cooperaţie, arenele de vară şi cinematografele, pistele pentru popice etc. Erau locuri plăcute pentru socializare şi petrecerea plăcută a timpului liber, inclusiv prin organizarea a diverse întreceri, marşuri, campionate cultural-sportive. Fanfarele, formaţiile artistice, plajele şi plimbările cu vaporul, Zilele unor meserii, revelioanele sărbătorite cu familiile colegilor şi diverse excursii în judeţ şi în ţară etc, completau fericit modalităţile de petrecere a timpului libere sau uitarea de necazuri.
