Gata, îmi voi repeta eu în gând, a sosit vremea ca adevăratul Gheorghe Bunea Stancu să iasă la iveală, să-şi arate acea latură a personalităţii care m-a consacrat drept un mare conducător de aprozare. Voi lămuri preţiosul meu auditoriu că îmi ajunge cât am fost şef la PSD, mandat în timpul căruia pot raporta cu mândrie că nu s-a întâmplat nimic deosebit. A sosit, aşadar, vremea - voi afirma eu răspicat - să predau ştafeta altcuiva, poate chiar domnului deputat Mihai Tudose, care ştie cel mai bine cât şi ce trebuie băgat în partid.
În încheiere, i-aş ruga pe cei prezenţi în sală să nu îmi ducă dorul. Să nu mă regrete, că doar n-am murit, ce morţii mă-sii! Din contra, voi trăi cât se poate de bine, fiind poate singurul om din România care a înţeles ce a vrut să spună chioru' de Băsescu.
Problema este că eu nu sunt Gheorghe Bunea Stancu, deci tot ce am povestit mai sus va rămâne doar la stadiul de scenariu irealizabil. Pentru pesediştii brăileni urmează alţi patru ani cu Stancu la cârmă, ani care, evident, vor fi marcaţi de împliniri la fel de măreţe ca şi precedenţii.
