Dacă aş fi în locul lu' domnu' Bunea Stancu, ceea ce evident îmi doresc, aş propune ca fiecărui copilaş asistat să i se aloce cel mult 1 milion de lei lunar. Hai, 1,1 milioane, să nu se spună apoi prin presă să sunt un egoist lipsit de suflet şi am grijă doar de copiii mei pe nume Concivia şi Hercules. E, cred că suntem cu toţii de acord că cu 1,1 milioane de lei vechi se poate trăi extrem de decent, chiar se pot face şi mici excese. Cum ar fi, de pildă, ca micuţii aflaţi în îngrijire la Protecţia Copilului Brăila să bea lapte de două ori pe lună, nu doar o singură dată, şi atunci la poştă, cum se zice. Apoi, din acest bănet de 1,1 milioane de lei, consider că asistenţii maternali ar putea să-şi permită ocazional, adică o dată la şase luni, să cumpere o ciocolată la copil. E drept că nu una scumpă, la 25 de mii bucata, ci una mai mică, cam cât puţa de furnică, da' tot ciocolată este, ce gura mă-sii!
Iar dacă asistentul maternal este un bun gestionar al banilor - aşa cum, de ce să n-o recunosc, sunt eu -, ar putea pune ceva deoparte din aceşti 1,1 milioane de lei, să-i asigure copilului o vacanţă, fie ea şi la Lacu Sărat.
Aşadar, se pot face multe şi cu bani puţini, important este să existe voinţă. Poftim, eu cum pot să trăiesc dintr-un milion pe lună, să întreţin o familie, ba şi pe alte domnişoare care nu se ajung cu banii? Nu mai zic că acum, de când a scăzut cursul acest milion nu mai înseamnă de fapt nici 900 de mii. Sper ca euro să-şi revină cât mai repede, că altfel am să cer şi eu ajutor social, pe motiv că nu-mi mai permit să mănânc la Restaurantul Chinezesc.
