În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În urmă cu o săptămână am plecat de dimineață pentru a avea lumină bună să fotografiez animale sălbatice. Conform zicalei „Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”, așa am pățit și eu în prima fază, deoarece în locația respectivă balta secase în proporție de 90%. Am fost un pic descurajat deoarece eram treaz de la ora cinci pentru această ieșire în natură și nu prea aveam ce fotografia și nici ce transmite în baza de date a Societății Ornitologice Române, denumită Ornitodata, făcând pe drum undeva peste o oră și jumătate doar dus, dar dragostea pentru natură este răsplătită mereu.
Dacă în urmă cu vreo două luni când am ajuns la Tătaru am văzut aici zeci de popândăi, data asta nu era nici măcar unul afară din galerie. Dar, ca la o comandă doar de ei auzită au apărut popândăii și nu puțini și foarte curioși de am reușit să fotografiez de foarte aproape.
Am stat în liniște și au început să apară păsările, întâi câteva dumbrăvence care atacau un grangur. Voiam să fotografiez grangurul pentru că este frumos colorat, masculul are un galben special, unic, dar nu am reușit din cauza dumbrăvencelor care îl goneau din zonă. Apoi a apărut uliul păsărelelor, vâna pe terenul cu popândăi, în liniște fără să fie deranjat de prezența mea.
Balta Tătaru a secat mult, undeva la 90% din suprafața ei, așa că au rămas câteva limicole și cam atât: din ceea ce era în primăvară, acum a rămas o ”lingură” de apă. Zona cea mai interesantă pentru ornitologi rămâne tot perdeaua forestieră paralelă cu balta, aici am văzut porumbei de scorbură, apoi am văzut o pereche de șorecari comuni care vânau deasupra perdelei forestiere.
Am petrecut câteva ore aici, am admirat popândăii de aproape, iar la un moment dat am hotărât să plec pentru a prinde câteva ore și la Lacu Sărat II, în drum spre casă.
Drumul de la Balta Tătaru la șosea este de pământ și am plecat încet pentru a vedea și alte specii de păsări, iar la șosea sunt câțiva plopi imenși, iar eu fotografiez din mașină aici ca și în alte câteva zone, este mult mai bine pentru că păsările sunt obișnuite cu mașinile și nu se sperie. Am ajuns la vreo 50 metri de șosea și am zărit într-un plop o siluetă deosebită în soare, nu am știut de la acea distanță ce specie este, am stat liniștit în mașină și pasărea m-a acceptat cam până pe la 20 de metri de ea, am tras câteva rafale din mașină și am simțit-o că se agită, dar deja eram mulțumit de ceea ce fotografiasem. Recunosc că nu mai văzusem această specie, tot ce știam era faptul că era o acvilă, acum nu știam care din ele, așa că am scos determinatorul pe care, ca orice ornitolog, îl am la mine și am început să caut, asta până să ies la șosea. Am zis eu că ar fi acvila mică, această specie este singura observată de mine în județul nostru în 30 de ani de teren și, credeți-mă, eu ies pe teren să observ păsările...
Nu am spus nimic de sfrâncioci, am văzut de la cei roșiatici la sfrâncioci mari, dar și ereți de stuf care vânează tacticos pe canalele de irigații din zonă.
Am ajuns mai târziu la Lacu Sărat II. Aici îmi place pentru că poți avea șansa să vezi multe limicole, ele preferă aceste tipuri de habitate, cea mai des întâlnită specie de limicolă este bătăușul, erau peste 100 de exemplare, apoi am văzut călifari albi, undeva la vreo 25 de exemplare, sitari de mal etc.
Cele mai multe exemplare de păsări sălbatice de aici sunt din specia pescăruș râzător, peste 250 de exemplare. Sunt încă și piciorongi dar și exemplare de ciocîntors, lebede de vară grațioase dar și vreo 100 de exemplare de gâște de vară, deja se pregătesc să înceapă migrația. Iar ca specie deosebită, aici am identificat trei exemplare de prundăraș gulerat mare. În ultimul timp, în acest loc poți vedea stârci cenușii și roșii, lișițe dar și obișnuiții deja porumbei gulerați, nu mai zic de vânturelul roșu, nelipsit cam din majoritatea locațiilor vizitate de mine.
Militez în continuare pentru o ieșire în natură, să stați la aer câteva ore și să vă luați o cafea pe care să o beți în liniște alături de păsări sălbatice.
