Ca fost pionier al patriei, care nu a mai avut ocazia să ajungă un comunist de nădejde, propunerile Dianei Tuşa ar trebui să mă ungă la suflet. La fel şi cetăţenii care toată viaţa au cântat refrenul "Să ni se dea!". Problema este că eu nu mai sunt pionier şi nici cetăţenii nu mai trăiesc în Epoca de Aur. Păi, una este ca statul să ofere sprijin locatarilor, pentru anveloparea blocurilor, şi alta să se implice financiar 100% în această problemă, atâta timp cât apartamentele, până la urmă, sunt proprietate privată. Păi, aşa, eu solicit Primăriei Brăila (în special d-lui Aurel Simionescu) să-mi văruiască în apartament, pentru că pereţii s-au degradat în aşa hal, încât pun în pericol siguranţa întregului bloc. Deci, este o chestiune de interes public, pe care municipalitatea ar trebui să o sponsorizeze în totalitate. Apoi, cu ieftinirea gazelor, aceeaşi chestie. De ce să nu suporte statul 100% din preţul gazului, pentru că nici în acest caz, ca şi în cel al anvelopării blocurilor, populaţia nu are bani să plătească, dar are mare nevoie de acest serviciu?
Poate că unii dintre voi aţi fi tentaţi să o urecheaţi pe Diana Tuşa, pentru că în acte apare ca liberală, iar în fapte este, iacătă, socialistă convinsă. Tocmai aici e buba. Deputata Tuşa nu are nicio legătură cu liberalismul, indiferent că are sau nu acte în acest sens, ci doar cu populismul şi, de ce nu, cu cretinismul, dar asupra acestui aspect voi reveni în ediţiile viitoare ale Scormonitoru, după ce am să revin de la Amsterdam.