A bătut la uşile Primăriei timp de 10 ani ca să primească o locuinţă socială. Marian are 40 de ani şi fiecare zi este o luptă pentru supravieţuire. Ştie că maladia de care suferă este incurabilă, dar o poate ţine în frâu cu tratamentul prescris de medici. Nu a cerşit mila nimănui, doar ceea ce i se cuvine prin lege: o locuinţă decentă, unde să-şi trăiască în demnitate zilele. După ani de promisiuni şi amânări, Marian a primit, în sfârşit, o cameră. Însă nu poate locui aici, deocamdată, pentru că încăperea are nevoie de reparaţii capitale, iar costurile depăşesc cu mult posibilităţile lui financiare.
"Este un vis împlinit!", a crezut Marian atunci când a fost anunţat că Primăria i-a repartizat o locuinţă. După 10 ani de aşteptări, în care viaţa lui s-a împărţit între desele drumuri la spitale în Brăila sau Bucureşti şi căutarea unei gazde unde să îşi poată plăti chiria din venitul de pensionar de invaliditate, a apărut o rază de speranţă. În sfârşit, poate să se liniştească şi să-şi vadă de sănătate. Viaţa a fost aspră cu Marian, dar el nu se plânge. A locuit, de când se ştie, cu chirie, părinţii neavând o locuinţă în proprietate. I-a murit prima soţie, s-a despărţit de a doua, a stat într-un cămin de nefamilişti, a muncit din greu, în construcţii, dar s-a îmbolnăvit. Are acum are o pensie de boală de 400 lei şi o indemnizaţie de handicap de aproape 300 lei. La ultima gazdă plătea chirie 100 lei lunar, dar condiţiile erau deplorabile: apa se infiltra prin acoperiş, iar tavanul stătea să cadă. Din cauza mirosului de mucegai, Marian suporta un adevărat calvar, fără să poată remedia situaţia, nici el şi nici propietarul locuinţei, din lipsa banilor. Disperat, Marian a fost în audienţă la primarul municipiului şi, în cele din urmă, a primit mult visata locuinţă. Însă problemele lui nu s-au terminat. Încăperea repartizată de Primărie are tencuiala de pe pereţi căzută până la cărămidă, podeaua de lemn putrezită, la fel ca şi uşa şi cercevelele. Fostul locatar a încropit în faţa camerei o marchiză din şipci, unde a amplasat WC-ul. Marian are nevoie să refacă tencuiala pereţilor camerei, dar mai ales să poată amenaja un WC decent şi un mic spaţiu pentru o bucătărie. A reuşit să tragă apă, şi-a cumpărat materiale pentru tencuială, dar s-a oprit din lipsă de bani. În aceste condiţii Marian se vede nevoit să locuiască tot în cămăruţa plină de igrasie, până când îşi va putea crea condiţii decente de trai în noua locuinţă. A aşteptat ani de zile până să poată avea un cămin al lui, însă acum are nevoie de ajutor să-şi poată împlini visul până la capăt. Orice mână întinsă pentru a-l sprijini este binevenită şi orice clipă este preţioasă. Pentru că timpul nu are răbdare cu Marian.
Cine doreşte să-l ajute pe Marian poate suna la redacţie pentru a primi informaţii suplimentare.
