În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Aștept cu nerăbdare să vină sfărșitul de săptămână pentru a ieși în natură. După cum se spune, fiecare om are un hobby sau mai multe, așa că eu ard de nerăbdare să evadez în natură.
Sâmbăta trecută am ajuns la capătul județului, pe un traseu care mie îmi place mult, Tătaru, Colțea. Îmi place nu numai pentru păsări, ci mai ales pentru fântânile vechi rămase de strajă pe câmpuri și pentru crucile de hotar frumos sculptate și colorate. Puțini mai știu de ele și de însemnătatea locurilor, așa că vă las să vă documentați despre aceste cruci de hotar și o să aflați lucruri interesante despre ele.
Sâmbătă seara am hotărât să facem planul de plecare pentru duminică, asta pentru a bea cafeaua foarte de dimineață pe malul unei bălți alături de păsările sălbatice.
Am ajuns pe prima baltă, Seaca, unde am băut cafeaua de dimineață pentru că este liniște, pentru că păsările aleargă după hrană gălăgioase și pentru că undeva mai departe se aud vacile în sat. Așa văd eu o dimineață perfectă.
Pe la ora 9.00 am considerat că temperatura începe să crească și am hotărât să schimbăm locația. După discuții îndelungi asupra stabilirii următorului traseu, am ales să mergem undeva unde am mai fost, dar nu voi da numele locației pentru a proteja păsările de acolo. Nu am mai ajuns aici de vreo două luni, ultima dată fiind un pic dezamăgit. Intenția mea era să vin mai la toamnă, când încep ploile, dar am cedat și am plecat spre acel loc.
Începutul traseului a fost dezamăgitor, dar apoi am crezut că nu există așa ceva, nu credeam că în acel loc pot exista atât de multe păsări. A fost pentru prima dată în acest loc când am văzut o asemenea aglomerare de păsări. Am privit prin binoclu, am fotografiat, de cele mai multe ori din mașină, deoarece păsările nu prea se simt în pericol în preajma mașinilor, așa că ne-au suportat.
În alte locații, vedeam iarna o asemenea aglomerare de păsări și aici mă refer la gârlițe, dar vara nu am văzut așa ceva nici în Delta Dunării. Și aici mă refer la gâsca de vară, mi-a fost greu să număr cu exactitate, dar sigur erau minim 500 de exemplare. Și ca să nu mă opresc din admirație, pe lângă gâște am văzut minim 500 de exemplare de bătăuși, rațe, mai multe specii, țigănuși vreo 50 de exemplare, lopătari, sitari cel puțin 200 de exemplare, nagâți tot vreo 500 de exemplare, stârci, egrete mari și mici, șorecari comuni dar și șorecari mari, vânturei roșii, piciorongi, fluierari sute de bucăți, dar și multe alte specii ce mi-au făcut ziua frumoasă.
Ce vreau să vă transmit legat de această ieșiri în natură sunt două aspecte:
În primul rând am trăit, o oră cel puțin, privind la un spectacol unic, în care sute de păsări zboară în jurul și pe deasupra ta, trimițând spre mine o energie unică. Vă spun sincer, nu pot să vă explic sentimentul în cuvinte, sunt energii unice, pozitive, o terapie ce îți face ziua frumoasă și îți încarcă bateriile pentru o nouă săptămână.
Am coborât din mașină și am mers pe un dig, tocmai pentru a fi mai aproape de păsări și pentru a reuși ceva cadre frumoase cu aparatul de fotografiat. Deja afară erau peste 30 de grade și cu toate astea, vă spun sincer, am uitat de arșiță atât timp cât am urmărit spectacolul oferit gratuit de păsările sălbatice. Când am hotărât să plecăm acasă, am resimțit cu adevărat temperatura ridicată.
În al doilea rând, la plecare, când băgam aparatul foto în mașină și beam o gură de apă, deoarece plecam spre casă și erau vreo 40 de km până în oraș, au trecut pe lângă noi trei mașini foarte scumpe, de teren, cu numere de București, care, văzându-ne echipați de teren, cu un aparat foto cu obiectiv mare, au încetinit și au fost foarte curioși să ne întrebe ce facem acolo. Erau tot iubitori de natură, dar din capitală. Le-am arătat pentru ce am ajuns acolo, au oprit preț de câteva zeci de minute, s-au bucurat de miile de păsări de acolo și au plecat spre casă și ei, cu ceva fotografii și amintiri unice.
Dacă mai era nevoie, mi-am dat seama încă o dată că acest tip de turism, cu un pic de publicitate, ar fi putut să ne aducă ceva bani aici în zonă.
Am plecat spre casă cu promisiunea ca în această săptămână, într-o seară, să ajung iar în zona respectivă, pentru a avea și lumina bună pentru fotografii de calitate, dar mai ales pentru încă un spectacol care îți umple inima și sufletul de energii pozitive.
Vă spun doar atât, mergeți undeva în zone retrase în natură, lăsați telefoanele din mână și o sa vă bucurați de ceea ce vă transmit păsările sălbatice, insectele și o să vedeți viața altfel.
