Şi totuşi, cifrele acestea, ca tot ce ţine de statistică, sunt mult prea seci, prea reci, mult prea generaliste. În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate decât o simplă împărţire pe sexe, categorii de vârstă, statut social, ori regiuni istorice. Iar ca să vă demonstrez, am să vin cu câteva exemple, din cercul meu de cunoştinţe, exemple care nu confirmă regula.
Mihai are 30 de ani şi 8 clase. A făcut însă nişte cursuri de fermier şi conduce o mică afacere de familie. De ani de zile cumpăr de la el diferite produse, totul certificat, verificat, n-am nicio reţinere. În statistici - de la ţară, neşcolit - Mihai s-ar încadra perfect în electoratul fidel al stângii. A votat însă dreapta. Explicaţia: "Stau cât e ziua de lungă la poartă sau la birt şi vin cu miloaga. Daca îi rogi să te ajute, nu pot, nu vor, sunt prea beţi ori n-au niciun interes, le e suficient ajutorul de la primărie. Să-i votez pe ăştia care încurajează aşa ceva? Care hrănesc trântorii şi mie nu mai ştiu cum să-mi dea în cap?!". Ionel, colaboratorul lui Mihai, cel care îl ajută cu utilajele agricole când are nevoie, gândeşte la fel. Şi a votat la fel. Mândria de a vedea banul făcut din mâna lui, deşi e "un amărât de tractorist", nu i-a permis să se lase "cumpărat".
Călin şi Ioana au şi ei tot în jur de 30 de ani. Amândoi licenţiaţi, cu câte două facultăţi, chiar. Şi sunt şomeri. Au încercat tot felul de slujbe, inclusiv în Austria şi Germania, dar au ajuns la concluzia că sunt mult prea "preţioşi" ca să se înhame slugă la patron. Niciun salariu nu e suficient de decent pentru ei, dar le ajunge ajutorul social. Ne cunoaştem de multă vreme. Zilele trecute, am avut cu ei o discuţie aprinsă pe facebook, îmi cereau socoteală pentru că nu l-am votat pe Ponta. De ce? Măcar pentru faptul că "e singurul care are grijă de săraci în ţara asta". N-au fost dispuşi să asculte şi opinia mea, i-am lăsat în pace, "în sărăcia lor".
O altă categorie importantă care, conform statisticilor, a votat masiv cu Ponta o reprezintă vârstnicii. În familia mea, de exemplu, sunt 3 pensionari. Niciunul nu l-a votat. Mi-au cerut sfatul, pentru că toţi trei consideră că mie trebuie să-mi fie bine. "Cum crezi că ni se duce nouă dumicatul din gât, dacă tu nu ai ce-ţi trebuie, eşti tristă, nemulţumită, neîmpăcată!", mi-au spus. În alte familii însă, alegerile politice diferite au creat mari tensiuni, chiar despărţit părinţi de copii, nepoţi de bunici.
Mi-ar fi plăcut ca, la Brăila, să fi avut mai mulţi părinţi şi bunici care să ceară sfat copiilor. Mi-ar fi plăcut să avem mai mulţi "mihai" şi "ionei", ţărani cu picioarele bine înfipte în pământ. Mi-ar fi plăcut ca tinerii şcoliţi precum Călin şi Ioana să fie capabili să-şi găsescă un drum în viaţă, nu să stea la 30 de ani, cu mâna întinsă la stat. Mi-ar fi plăcut ca Ioana să nu-mi fi scris cu atâta sictir, "da, voi, intelectualii cu slujbe, vă permiteţi să vă daţi mari". Da, mi-ar fi plăcut să reuşim să rupem lanţul roşu.
Mă gândeam că după atâtea dezvăluiri legate de netrebniciile făcute de Stancu & company, brăilenii au înţeles de ce sunt atât de săraci şi de ce sunt aşa de puţine locuri de muncă, pe salarii atât de mici. De ce sunt drumurile atât de proaste, de ce prin sate au stat înzăpeziţi zile la rând în iernile trecute. Mă gândeam că bătrânii Brăilei au înţeles de ce copiii i-au lăsat singuri, ai nimănui, şi au plecat în alte ţări, să îngrijească alţi bătrâni.
În special la ei mă gândeam duminică seara, oare li s-o fi dus dumicatul din gât când au văzut la televizor la ce umilinţe le erau supuşi copiii prin secţiile de votare din stăinătate?!
Pe ei îi întreb acum, v-aţi auzit copiii ce scandau?
