Există țări unde cetățenilor nu li se cere să plătească nici impozit pe venit, nici contribuții la asigurările sociale, potrivit raportului anual al Forumului Economic Mondial. E adevărat, sunt țări mai speciale – fie că este vorba de rezerve uriașe de petrol, fie sunt paradisuri fiscale. Iată zece dintre acestea:
Qatar
Este țara care poate conta pe rezervele sale de gaz. Banii colectați prin fondurile suverane de investiții și prin impozitele încasate de la societățile care exploatează această resursă sunt suficiențI pentru a le asigura qatarioților o viață confortabilă. Dacă străinii sunt scutiți de orice impozit pe venituri, localinicii trebuie să contribuie cu numai 5 la sută din venituri la asigurările medicale.
Emiratele Arabe Unite
Pentru a-și permite luxul de a nu percepe impozite directe de la cetățeni, Emiratele se bazează pe rezervele imense de petrol și gaz și impozitează cu 55 la sută societățile care exploatează aceste resurse. Iar când locuitorii sunt cei mai bogați de pe planetă (cel mai mare venit pe cap de locuitor), ajutorul social rămâne o chestiune care nu creează probleme.
Și totuși, atât Qatarul, cât și Emiratele și alte țări din regiune care își umplu vistieriile de pe urma petrodolarilor au introdus anul acesta, pentru prima oară, sistemul TVA, din cauza scăderii drastice a prețului petrolului.
Andorra
Nu sunt impozite pe venituri, TVA-ul e extrem de mic, nu sunt taxate averile – sunt particularitățile principatului Andorra, unde 2 la sută dintre cei 79.000 de locuitori ai săi sunt funcționari. Taxele vamale plătite de turiști – care vin să-și facă plinul de alcool și țigări în fiecare weekend - sunt suficiente să mențină economia locală pe linia de plutire.
Cayman
Această insulă britanică situată în Caraibe nu are propriu-zis un sistem de securitate socială pentru cei 50.000 de locuitori. Pensionarii sunt plătiți direct de întreprinderi. Nici nu e nevoie de prea multe încasări fiscale. Arhipelagul beneficiază de pe urma turismului de 326 de milioane de dolari, în condițiile în care se știe că are un regim foarte prietenos cu băncile străine. Pentru orice altceva, produsele importate sunt taxate.
Bermude
În arhipelagul din Pacific trăiesc oameni foarte bogați, atrași aici de lipsa taxelor pe avere. În schimb, indispensabilele produse din import sunt suprataxate. Bermudele, un paradis fiscal, sunt totodată locul cel mai scump de pe planetă, nu e de mirare, deci, că aici stau oameni foarte, foarte bogați.
Arabia Saudită
Petrolul se găsește din abundență și asta ajută. În consecință, tot ce înseamnă companie locală este scutită de politica fiscală. La fel și cele care desfășoară în țară orice altă activitate în afara industriei petroliere. În schimb, toate companiile străine care vin să exploateze petrolul saudit trebuie să-și plătească dreptul de a intra pe piața celui mai mare exportator de petrol. 20 la sută din veniturile străinilor în acest sector intră în seifurile țării, la care se adaugă contribuția obligatorie de binefacere a musulmanilor, Zakat-ul, calculată în funcție de avere.
Insulele Virgine britanice
Acest arhipelag al Antilelor a ales impozitarea la sursă și a decis ca impozitul pe venit, care încă există în nomenclatorul fiscal al teritoriului, să fie ajustat la... zero la sută. Teoretic, angajații nu mai plătesc impozite, fiind taxate firmele la care lucrează.
Monaco
Principatul nu percepe impozit pe venit, în schimb taxează cazinourile. Și firmele cu sediul în Monaco sunt exonerate de impozite, dacă cea mai mare parte a activității lor se realizează local. Societățile care realizează mai mult de 25 la sută din cifra de afaceri în exteriorul principatului sunt impozitate cu 33,3 la sută.
Bahrein
Ca și Arabia Saudită, țara cu care regatul împarte câmpurile petrolifere, Bahreinul își obține majoritatea veniturilor grație bogățiilor subsolului. Guvernul local îi taxează doar pe cei care închiriază spații rezidenților străini. Contează, de asemenea, pe un important sector financiar, după ce băncile din Beirut s-au refugiat în Bahrein în timpul războiului din 1975.
Kuweit
Numai 7 la sută dintre angajații locali lucrează la privat, restul activează în serviciul public, mai ales în domeniul industriei petroliere, sursa a 90 la sută din veniturile acestei țări. Iar când ai o întreprindere publică precum Kuwait Oil Company, mai este oare nevoie să impozitezi salariile angajaților?
