"Câinii de pe stradă.. nici până acum nu m-am putut obişnui cu asta"
- Probabil mulţi se întreabă de ce România... De ce?
- Pur şi simplu, mi s-a oferit această şansă şi am profitat de ea. Căutam un proiect pe termen lung şi ţara în care urma să merg nu era o chestiune prea importantă pentru mine. Am dat peste un site unde erau căutaţi voluntari care să participe la acest proiect, mi-am trimis aplicaţia la sediul organizaţiei din Wroclaw şi după câteva zile m-au anunţat că am fost acceptat. Oricum, i-am cerut părerea şi unui prieten care a luat parte la un proiect AIESEC în România şi apoi nu am mai avut niciun dubiu în legătură cu venirea mea aici pentru aproape un an.
- Care a fost primul lucru care te-a şocat aici?
- Câinii de pe stradă... Nici până acum nu m-am putut obişnui cu asta. Şi tot aici aş putea adăuga modul în care conduceţi pe străzi: era să mă calce maşina pe trecerea de pietoni... De două ori! Şi claxonaţi în orice situaţie, chiar şi când nu ar trebui. În Polonia facem asta numai când cineva a încălcat o regulă de bază. Dacă claxonezi fără motiv primeşti amendă.
- Din câte ai observat, care sunt diferenţele dintre oraşul tău şi Brăila?
- Torun este unul dintre cele mai frumoase oraşe din Polonia. Brăila e mai aproape de mediocritate din cauza curăţeniei precare şi a clădirilor abandonate. Sunt clădiri ce stau să cadă chiar în centru! E păcat, Brăila ar putea fi o verigă importantă în turismul românesc. Într-adevăr, criza economică e vizibilă, multe spaţii comerciale goale, de închiriat...
Din păcate, în Polonia asociem românii cu rromii
- Din punctul tău de vedere, cum e Brăila cotidiană? Cum te simţi trezindu-te în fiecare dimineaţă aici?
- Deja e o normalitate pentru mine. O altă aventură înscrisă în jurnalul experienţei mele. M-am adaptat regulilor şi "rutinei zilnice".
- Care este concepţia polonezilor despre români?
- Din păcate, în Polonia asociem românii cu rromii. Nu mi-aş fi imaginat niciodată că am să ajung aici. Problema este că mulţi oameni îşi formează o impresie despre o anumită ţară pe baza străinilor care locuiesc acolo. În Polonia, rromii ies mai mult în evidenţă şi datorită faptului că sunt foarte diferiţi din punct de vedere fizic, dar şi pentru că Polonia nu este o ţară cosmopolită şi nu suntem obişnuiţi cu străinii. Nu vreau să spun că România este o ţară urâtă, dar nu ştim foarte multe lucruri despre români, iar o mare parte a românilor care locuiesc în Polonia sunt rromi. Principalele lucruri pe care le ştim sunt despre Dracula, Transilvania, Bucureşti, despre vinurile bune şi despre ospitalitatea voastră.
- Unii spun că etnicul este singurul lucru care ne mai ţine vii ca popor... Ce crezi despre asta?
- După aderarea la UE, graniţele au luat o altă proporţie şi în câteva luni veţi face parte din spaţiul Schengen, aş putea spune că e timpul pentru mari decizii în calitate de ţară importantă a Europei. Mi-e destul de greu să răspund la o astfel de întrebare. Dar, într-adevăr, pentru mine România e o "tolbă" care include cultură, tradiţii... Nu ştiu dacă sunt capabil să disting astfel de detalii, dar sunt sigur de ceea ce am descoperit singur în cele patru luni.
"Sunteţi foarte primitori şi îmi place că ştiţi să vă simţiţi liberi şi să fiţi independenţi"
- Care crezi că este cel mai mare defect al românilor?
- Cred că sunteţi cam distanţi faţă de problemele cu care se confruntă societatea şi nu aveţi iniţiativă în luarea deciziilor care privesc ţara în mod direct. Şi din câte am vazut, sunt mulţi tineri care vor să plece în strainătate. Pe de altă parte, sunteţi foarte primitori şi îmi place că ştiţi să vă simţiţi liberi şi să fiţi independenţi.
- Ce ar putea românii împrumuta de la polonezi? Dar invers?
- Ce aţi putea învăţa de la polonezi ar fi atitudinea de "mai multe măsuri şi mai puţine vorbe". În rest, cred că aveţi multe lucruri bune cu care să vă mândriţi. În schimb, cum am mai spus, îmi place că voi ştiţi să staţi la o oarecare distanţă faţă de anumite aspecte ale vieţii şi să mai încălcaţi regulile din când în când; mi-ar plăcea să văd asta şi la polonezi. Oricum, în general simt că suntem foarte asemănători, mi-e destul de greu să găsesc diferenţe majore. Când am venit în Brăila m-am simţit ca în oraşul meu din copilărie. Nu în ultimul rând, sunt un mare fan al bucătăriei româneşti, iar viaţa de aici mi se pare mai ieftină în comparaţie cu cea din Polonia.
- Prin urmare, ce ai schimba aici?
- Nimic. Asta e România şi tot ce pot să fac este să o accept. Un singur lucru aş fi tentat să fac: să creez un club în care tinerii să se adune şi să ia parte la discuţii despre democraţie şi societate.
- Ce ai învăţat de când ai venit aici? Te-ai schimbat în vreun fel?
- Nu e prima mea călătorie lungă, poate că din acest punct de vedere am mai multă experienţă decât colegii mei. Nu sunt un deschizător de drumuri, dar pentru mine e o provocare să trăiesc într-o altă societate. Cultură, limbă... totul mă schimbă, fie că e vorba de încrederea de sine sau de maniera de a rezolva probleme...
- Ce îţi lipseşte cel mai mult aici?
- Mi-e dor de casă şi implicit de familie, prieteni... Dar mi-am cumpărat un bilet de avion pentru decembrie şi abia aştept să le fac o vizită alor mei.
"Inteligenţi, deschişi, primitori"
- Cum te înţelegi cu tinerii români cu care lucrezi? Cum sunt în comparaţie cu tinerii polonezi?
- Încerc pe cât posibil să evit generalizările, dar nu prea am cum. Tinerii mi se par foarte diferiţi, dar dacă ar fi să găsesc câteva trăsături comune aş spune că sunt inteligenţi, deschişi la minte, primitori... pot chiar să spun că vorbesc mai bine engleza decât cei din Polonia. Experienţa în sine mi se pare grozavă, aş putea să o compar cu o maşină a timpului; lucrând cu ei, mă văd pe mine când eram de vârsta lor.
- Poate îţi sună ciudat...dar ca o simplă curiozitate... care este motto-ul care te ghidează în viaţă?
- Îmi este greu să înglobez atitudinea mea în câteva cuvinte. Motto-uri precum "Carpe diem" sunt deja prea des amintite. Încerc să mă regăsesc în mai multe niveluri, un singur slogan nu ar putea susţine personalitatea mea... Fiecare situaţie cere o reacţie diferită. De fiecare dată descopăr altceva, deci în viaţă am nevoie de flexibilitate.
- Ce ţi-ar plăcea să faci aici, în afară de activităţile desfăşurate la Voltin, despre care au vorbit şi colegii tăi?
- Plănuiesc deja câteva mici excursii în România. Vreau să merg la Predeal, la Bran, la castelul lui Dracula, şi la Cluj... Şi în Bucureşti.
- Nu te-am întrebat până acum pentru că nu am vrut ca răspunsurile tale să fie încadrate în categoria răspunsurilor unui anumit tip de oameni. Observ că eşti atent la detalii, dar ai şi o perspectivă de ansamblu cu privire la oameni, cultură etc. Cu ce te ocupi, ce specializare ai?
- Am terminat Relaţii Internaţionale la Universitatea Nicolaus Copernicus din Torun şi m-am specializat la master în Europa de Vest. În timpul facultăţii am beneficiat de bursa George August şi am studiat în Germania.
Michal a ajuns la Brăila prin Programul Comunitar "Tineret în Actiune", implementat de A.N.M.R.F "Louis Pasteur" Braila - Club "Voltin", proiect finanţat şi cu susţinere din partea Comisiei Europene. Reprezentanţii "Voltin" spun că în cadrul acestui program poate aplica orice tânăr cu vârsta între 18 şi 30 de ani, care doreşte să aibă experienţa unui stagiu de voluntariat într-o ţară europeană. Pentru aceasta trebuie doar să contacteze Clubul "Voltin", acreditat pentru Serviciul European de Voluntariat la adresa: Str. Împăratul Traian nr.7 sau la adresa de e-mail: club_voltin@yahoo.com.
