Nu ştiu câţi dintre voi aţi avut curiozitatea să mergeţi să-l vedeţi live pe Băsescu, dar eu, unul, care am fost prezent la faţa locului, vă spun că n-am mai râs atât de tare cam de la dezbaterea organizată de Caruz, tot la Casa Tineretului.
Mai întâi însă vreau să aplaud discursul d-nei Giana Pătraşcu, care şi-a reprimat cu pricepere pornirile de pesedist şi şi-a mărturisit neţărmurita dragoste faţă de întâiul fiu al ţării şi al PDL-ului, l-am numit aici pe dl. Preşedinte Traian Băsescu. L-aş aminti aici şi pe ministrul Comunicaţiilor Gabriel Sandu (ex-deputat de Brăila), dar mi-a devenit atât de antipatic acest individ, încât nici să-l iau la mişto nu mai am răbdare.
La final, după ce s-a terminat mitingul, iar Băsescu era deja în drum către alte oraşe vecine şi prietene, cum stăteam eu aşa, ca prostul, în Casa Tineretului, am simţit cum încep să mă usture ochii. Bre, deci atât de tare puţea a usturoi, încât ziceai că te afli într-un caltaboş imens, cam cât Caruselul Groazei. Nu mai zic despre duhoarea de rachiu puturos, care stătea mărturie că pe-acolo au trecut oameni gospodari, cu viză de flotant în cârciumă.
Şi imediat m-am gândit la Bunea Stancu, cel care, vă aduceţi aminte, spunea că nu va mai permite nimănui accesul în Casa Tineretului, după ce la dezbaterea lui Caruz s-a trezit cu o basculantă de coji de seminţe în sală. Nici nu vreau să mă gândesc cât au pătimit bietele femei de serviciu ale lui Stancu până au reuşit să adune cu mătura tot damful de trăscău asezonat cu mirosurile fine de apă de toaletă Dolce & Gabbana rămase de la potentaţii portocalii.