• clădirea readusă la viață datorită unei investiții private se adaugă zestrei arhitecturale de excepție din Piața Traian, perimetrul din zona zero a Brăilei care în ultimii ani a beneficiat de un amplu proces de reabilitare • echipa de meșteri care a lucrat la Casa Zamfirescu nu a făcut niciun rabat la calitate, după cum se poate vedea la fața locului
Emblematic pentru Brăila, perimetrul Pieței Traian se află de câțiva ani într-un amplu proiect de reabilitare și modernizare şi chiar dacă nu s-a prezentat public (pe hârtie) cum vor arăta în final amenajările florale sau cum se va rezolva problema reparării Ceasului Turn, este de apreciat acţiunea deja declanşată pentru “întinerirea” unor clădiri de epocă sau afectate de trecerea timpului. Acestea adăugându-se la bijuteriile arhitecturale care au dus faima Brăilei: Teatrul “Maria Filotti”, Centrul de Creaţie, sediul BRD, Muzeul de Istorie, Restaurantul “Carol” ori, dinspre Dunăre, impozanta clădire a sediului Flotilei Fluviale sau, dinspre Calea Călărașilor, Biserica Greacă. Se mai află “în lucru” şi alte imobile, câteva încă nu sunt reabilitate, iar dacă vorbim de cea mai recentă, chiar excepţională, realizare în materie de repunere în valoare a unei clădiri de epocă, aceasta este fosta Casă Zamfirescu, de lângă muzeu.
Clădirea a fost construită în jurul anului 1900 de un cunoscut om de afaceri, Zamfir C. Zamfirescu, dintr-o familie de intelectuali de vază şi prieten de cenaclu, la Dragosloveni, cu I. L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă şi Barbu Ştefănescu Delavrancea. Încă de la început, imobilul s-a remarcat prin decoraţiunile interioare de pe plafon, intrarea placată cu marmură, geamurile vitrate sau din cristal, pereţii marmoraţi, coloanele de temple ionic etc. La rândul său, exteriorul imobilului atrăgea şi fascina prin decoraţiunile exterioare şi culorile plăcute, atractive, ale faţadei.
Interesantă este şi destinaţia avută de-a lungul anilor şi istoriei, a clădirii iniţial cunoscută ca Hotelul Francez. După 1945 şi până în 1958, a fost rechiziţionată de Armata Roşie. Apoi, şi-au avut sediul aici: ARLUS, unde se învăţa limba rusă, apoi o serie diversă de sindicate, Direcţia Muncii, de la începutul anilor 2000 fiind abandonată și intrând într-un accentuat proces de degradare. Din fericire, în ultimii ani, prin eforturile financiare ale omului de afaceri Mihai Hotnogu, care a cumpărat imobilul, s-a trecut la reabilitarea completă, de la “zero”, iar rezultatele se pot vedea în prezent, în toată splendoarea.
Un constructor de excepţie, devotat Brăilei
Cum la ora actuală nimeni nu mai scoate un cuvânt despre minunaţii constructori (acum, o rara avis) care au ridicat edificii social-culturale şi istorice de vază ale oraşului sau au reîntinerit clădiri din fondul vechi al oraşului, merită să reamintim ce s-a întâmplat în ultimul ani și jumătate la Casa Zamfirescu.
Acolo a acţionat o echipă de adevăraţi restauratori, conduşi de foarte cunoscutul şi devotat istoriei şi reabilitării clădirilor de epocă , maistrul Teodor Gurgu, de numele căruia se leagă zeci de investiţii şi restaurări de clădiri din Brăila: Teatrul “Maria Filotti”, actualul sediu al BRD, Spitalul Judeţean, BCR, Magazinul Universal “Dunărea” etc, etc. La cei 85 de ani ai săi, încă e pe schele şi ar fi meritat titlul de Cetăţean de Onoare, pentru o viaţă închinată prestigiului Brăilei. Iar o mare provocare la care ar vrea să participe, este salvarea de la implozie a fostului, impozantului hotel“Pescăruş”(fost, “Bristol”), unde a fost cazat şi faimosul actor francez Jean Marais. Acum, clădirea este prăbuşită în interior, plină de gunoaie şi mizerie, gata oricând să facă implozie.
Artă, meserie, pasiune şi perfecţiune
Dar să revenim la Casa Zamfirescu şi la ceea ce a însemnat realizarea acestei bijuterii arhitecturale, admirată îndelung de oricine trece pe lângă ea, inclusiv, cu satisfacţie profesională, de către maestrul Teodor Gurgu. Acesta ne-a explicat ce a însemnat reabilitarea imobilului: desfacerea tuturor tencuielilor exterioare; corectarea diferenţelor în plan orizontal şi vertical, ajunse chiar la 15 - 30 centimetri din cauza tasării naturale; consolidarea cu plasă sudată a celor 400 metri pătrați ai pereţilor clădirii; tencuieli peste cămăşuială şi (lucru rar întâmplat acum, când pe unele faţade se aplică ornamente din material plastic!) prelevarea tuturor ornamentelor, conforme cu originalul. Altfel spus, s-au luat mulaje în ipsos de pe capiteluri, madalioane, stine, profilele de la cornişe, ancadramente, solbancuri, figurinele de deasupra cornişei,etc. Nu au fost uitate toate fazele tehnologice (tencuieli, aplicarea de amorsă, vopsitorie etc) cu utilizarea celor mai moderne, bune şi rezistente, la intemperii şi trecerea anilor, materiale. Gardul şi poarta din fier forjat impresionează prin ghirlandele sale de lauri. Iar apropo de moda renunţării facile la paleta coloristică vie, diversă şi atractivă a vechilor faţade, în favoarea faţadelor complet albe - la Casa Zamfirescu, efectele sunt înlocuite şi compensate în mod inedit prin jocul /contrastul de lumini şi umbre, ce au loc la ore şi din unghiuri de privire diferite, când, din stradă, admiri stucaturile şi elementele de faţadă ale clădirii din Piaţa Traian nr.4.
Rolul remarcabil al ipsosarilor
Aşa cum, sub îndrumarea lui Teodor Gurgu şi Doru Gheorghiţă, la Teatrul “Maria Filotti” au acţionat cei mai buni finisori (ai lui nea Alexandru Duţă, din Bolintin) şi când reputatul artist plastic Virgil Mihăescu făcea echipă bună cu meşterii constructori ai Conciviei (ICMJ), şi la Casa Zamfirescu, precizia şi acurateţea în executarea stucaturilor şi tuturor elementelor ornamentale de faţadă au fost excepţionale. Ceea ce a necesitat o şlefuire repetată şi la milimetru a decoraţiunilor exterioare, de către meseriaşii de înaltă clasă: Marin Minea, Costel Negoiţă, Ionel Samson şi Vasile Duţu. Mângâiau cu privirea şi treceau uşor, cu palma peste negativele din ipsos, ca şi cum în faţa lor era un nou născut. Precizia lucrărilor de finisaj era asemănătoare cu a stomatologilor sau a unui chirurg. Lângă ei, mereu atenţi şi exigenţi: maestrul Teodor Gurgu şi dirigintele de şantier, ing. Florea Aurică, bucurându-se, împreună cu echipa de meseriaşi de frumeseţea lucrurilor foarte bine făcute şi cu pasiune. Să le mulţumim tuturor, şi pentru această bijuterie arhitecturală aproape finalizată, ce poate fi deja adăugată la zestrea de frumos şi artă a Brăilei!