Fiind mămică de un an şi ceva, Diana Tuşa este preocupată de soarta mămicilor din România. Dar nu a mămicilor care au indemnizaţie maximă de 34 de milioane de lei vechi (cum are ea, pentru că a intrat în parlament pe uşa din spate, cu doar 3.000 de voturi), ci a celor care au o situaţie financiară precară. Uite că am văzut şi un sătul care să plângă de mila flămândului. Cu lacrimi de crocodil, se înţelege. Bre, şi Diana Tuşa nu mai poate schimba pampersul copilului său, pentru că este îngrijorată maxim că guvernul, statul şi partidul, nenorociţii dracului!, au tăiat ajutorul pentru lapte praf, punând astfel cruce natalităţii.
Nu zic că statul român, ca orice stat civilizat, nu ar trebui să aibă şi un set de măsuri sociale, inclusiv pentru bebeluşi. Dar de aici şi până la a le încuraja pe românce (cu r sau rr, nu contează) să facă plozi pe bandă rulantă, pentru că statul le dă de toate, de la primă de naştere, alocaţie, ajutor de lapte praf, trusoul bebeluşului, indemnizaţie şi alte mocangeli - este cale lungă, cam cât Calea Laptee (scuze, Lactee).
Dar pe undeva o înţeleg pe Diana Tuşa. Ea se declară îngrijorată că va scădea natalitatea în România, nu că i-ar păsa de viitorul acestei ţări, ci pentru că se gândeşte cu groază că nu o să mai aibă cine să o voteze peste 20 de ani, de pildă.
Ştii ceva? Eşti praf! Lapte praf
Nu lipsit de importanţă este şi faptul că Diana Tuşa nu este o liberală hodorogită, de 114 ani, ci o liberală tânără, care şi face mare caz de faptul că ar reprezenta noul val al politicii dâmboviţene. Numai că modul în care gândeşte şi acţionează politicianul Diana Tuşa mi se pare nu doar îmbătrânit, ci de-a dreptul haotic, fără nici o legătură cu ideile liberalismului.
