Un an teribil de greu economic, financiar și social. Așa mi s-a părut 2022, un an la sfârșitul căruia m-am simțit efectiv epuizată. Și nu doar eu, toate sondajele de opinie efectuate în ultimele două luni arată clar că întreg acest context creat de război, crize și inflație și-a pus serios amprenta asupra vieții noastre, influențându-ne decizii și deteriorându-ne considerabil starea de bine.
De exemplu, conform cercetării Ipsos (o companie care de 11 ani efectuează un studiu global ce evaluează așteptările cetățenilor din întreaga lume cu privire la anul următor), 83% dintre români consideră că 2022 a fost un an prost pentru România, iar 61% că a fost un an prost pentru ei și familiile lor. Procente suficient de mari prin comparație cu media globală, care arată clar că românii au resimțit mai puternic crizele din 2022 și ne așază printre pesimiștii planetei. În plus, și față de ceea ce urmează, noi suntem mai îngrijorați decât alții, mai ales din perspectiva economică. Ne dau fiori creșterea dobânzilor, inflația, creșterea ratei șomajului, prăbușirea piețelor bursiere, securitatea și creșterea tensiunilor internaționale, dar, mai ales, ne îngrijorează (88%) că prețurile vor crește mai rapid decât veniturile, un capitol sensibil la care ne situăm, din nou, printre națiunile cele mai pesimiste: Africa de Sud (91%), Chile (89%) sau Argentina (88%).
Pesimismul este dominanta stării noastre de spirit când ne exprimăm așteptările pentru anul viitor și potrivit unui sondaj realizat de IRES pe plan național. Conform lui, românii nu cred că 2023 va fi mai bun nici pentru ei personal, dar nici pentru România.
Oare suntem noi, românii, genetic, un popor mai pesimist?! Vedem negru și acolo unde, să spunem, lucrurile ar fi gri?! Eu cred că nu! Rana e mult mai adâncă și deja infectată. Iar asta reiese din răspunsurile la întrebările IRES ce vizau așteptările din zona politică pentru 2023: majoritatea respondenților au spus că își doresc să se schimbe în totalitate politicienii/clasa politică ori conducătorii țării, Guvernul/partidele de la guvernare ori Parlamentul. Ceea ce denotă că în genele noastre nu pesimismul este impregnat, ci, mai degrabă, incapacitatea de a face bune alegeri, de a aprecia și susține inteligența, profesionalismul, corectitudinea, dreptatea ori mândria lucrului bine și cinstit făcut.
Ne complacem în situații jenante, închidem ochii la corupție, la prostie și nesimțire, ne lăsăm ”aburiți” de toți cioflingarii și cumpărați ușor cu promisiuni deșarte – asta este, de fapt, sursa noastră primordială de nefericire!
Așa că, dincolo de toate aceste sondaje și crize globale, la modul concret, 2023 chiar nu va fi un an mai bun, nici pentru România, nici pentru noi, românii. Actuala clasă politică va adânci disputele, inechitățile, sărăcia, va ascunde cu obstinență realitatea și cifrele corecte care dau dimensiunea dezastrului economic și financiar, își va împărți cu și mai multă grabă și lipsă de decență favoruri și va coace la foc continuu gogoși, unele mai umflate ca altele. Pentru că, să nu uităm, 2023 este an preelectoral, adică anul acela în care se promit camioane întregi de piatră și de var, în care pe hârtie se fac sute de proiecte ce vizează investiții în economie și infrastructură, în care din senin apar promisiuni de mii de locuri de muncă ori locuri în creșe și grădinițe, când din pix cresc pensiile și salariile de acoperă inflația și pe următorii 40 de ani. 2023 este antecamera anului electoral 2024, primul an din istoria României când vor avea loc patru rânduri de alegeri: prezidențiale, europarlamentare, parlamentare și locale. Doamne, ce huzur! Parcă văd, peste un an pe vremea aceasta o să fim atât de fericiți – de 4 ori atât de fericiți - încât o să le dăm toate sondajele peste cap!
