O tânără mamă și doi studenți la Geografie. Alexandra, Sebi, Roberta, trei nume pe care, rostindu-le, simt, pentru a nu știu câta oară, că rămân fără aer. Încă trei tineri care, oricât de dură ar părea exprimarea, au murit absurd. Pentru că moartea lor chiar contrazice orice gândire logică și nesocotește toate legile naturii, ale societății și bunului-simț. Trei nume ce fac și mai lungă lista românilor uciși de acest sistem criminal în care legea e tocmeală, iar dreptatea, corectitudinea, profesionalismul ori omenia sunt atribute pentru proști. Pentru deștepții din România nu există nici măcar Dumnezeu, darămite lege!
Alexandra, pe un pat de spital, a fost lăsată să îndure dureri inimaginabile, șapte ore. A murit dimineața, după o noapte infernală, în care nici medicul de gardă și nici medicul curant nu i-au răspuns la mesajele disperate. ”Nu am aer!”, a fost ultimul. Demiteri și suspendări, aceasta va fi pedeapsa vinovaților. Într-o țară în care acuzația de malpraxis e frecție la picior de lemn, Alexandra cu greu își va găsi liniștea și dreptatea în lumea de dincolo.
Sebi și Roberta mergeau pur și simplu pe marginea șoselei, una fără loc special amenajat deplasării pietonilor. Erau împreună mai mulți prieteni, opt. O mașină a intrat în plin în ei. Sebi și Roberta au murit pe loc, alți trei, ”doar” răniți, au ajuns la spital. Șoferul, un tânăr de doar 19 ani, drogat. Un copil de bani gata, plin de fițe și cu mult tupeu. Pentru fițe și tupeu, cu puțin timp înainte de a produce accidentul, tocmai fusese oprit de polițiști. I-au dat repede drumul, după vreo 2 ore... de ce și cum, nu mai amintesc, toți am citit sau ascultat indignați varianta oficială. Oricum nu era prima dată când, scrie presa centrală, părinții și atitudinea sinceră îl ”iertaseră” de lege. Pentru morțile acestea, nu va fi iertat de tot, dar printre articole și alineate, sunt convinsă, se va strecura destul de repede și ușor din pușcărie.
N-ar fi primul! Și, categoric, nici ultimul. Pentru că asta e România, o țară dominată și condusă de ”deștepți”. Ei fac și legile și legea. Iar noi, proștii, îndurăm.
Astăzi ne plângem din nou copiii, i-am mai plâns și altădată! Într-un alt august, ne plângeam dreptatea și demnitatea, într-o altă lună, alt an, sănătatea și școala... și tot așa. Inundăm rețele sociale cu revoltă. Dar atât! Fulgerăm o secundă și gata. Hidra asta are prea multe capete, e ușor să te simți copleșit de atât ”prea mult”.
Astăzi, de exemplu, suntem indignați de comportamentul polițiștilor constănțeni, inclusiv al celor de la DIICOT, care i-au dat drumul lui Vlad Pascu (șoferul care a produs accidentul), deși găsiseră droguri asupra lui. Dar nu ne mai interesează acheta (pentru abuz în serviciu, pentru că da, de asta sunt judecați) asupra polițiștilor care au avut ”tupeul” să-l oprească în trafic pe Horodniceanu – Tu știi cine sunt eu?! - adică fostul șef al DIICOT, în prezent, vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii. A trecut, s-a dus! Și câte astfel de cazuri, câți alții horodniceni, persoane ori personaje celebre sau potente, care transformă legea în tocmeală.
Pentru că asta e România, țara lui ”Tu știi cine sunt eu?!”. Iar într-o astfel de țară, în care și nesimțiții, și infractorii sunt mângâiați pe creștet, îți permiți și să sfidezi legea, și să iei și să dai șpagă, și să urci la volan beat sau drogat, ori, ca medic de gardă, să nu-ți strici somnul pentru un oarecare pacient.
