• barul ”La borcan”, construit ca o adăugire a marelui Hotel Traian, a fost pe punctul de a se prăbuși în 1982, din cauza unei grinzi care a cedat • problema a fost rezolvată de meșterii în construcții, ajutați de specialiștii Uzinei ”Progresul”, care au pus la dispoziție zece cricuri hidraulice de mare putere • când s-a construit noul Cinema ”Central”, nici cele mai mari automacarale existente în Brăila în acea perioadă nu ajungeau la înălțimea necesară pentru montarea grinzilor transversale de pe plafonul sălii de proiecție • tot un meșter constructor a venit cu soluția • ajuns acum la vârsta senectuții, maistrul Teodor Gurgu încă mai îndrumă meseriașii de pe diverse șantiere din Brăila
A fost o perioadă, prin anii '70 - '80, când, în afara marilor construcţii civile şi industriale, la Brăila se realizau şi 3.000 de apartamente pe an, iar pe şantiere se lucra zi-lumină. La un asemenea volum de muncă, cu toate comandamentele, normativele, STAS-urile şi controalele severe, inclusiv din partea diriginţilor de şantier, mai apăreau şi probleme generate de calitatea materialelor de construcţie sau de punerea lor în operă. Nemaivorbind că şantierele nu se închideau nici pe timp de iarnă sau de intemperii, iar în situaţii limită nu mai aveai timp de proiecte, licitaţii, contestaţii etc, şi treceai direct la treabă. Ajuns la vârsta senectuții, dar încă activ în domeniul construcțiilor, maistrul Teodor Gurgu, unul dintre cei mai buni specialiști ai Brăilei, ne-a relatat despre felul cum se rezolvau astfel de probleme pe vremea regimului trecut.
O situaţie foarte periculoasă a avut loc în anul 1982, la Hotelul “Traian”, când o grindă de la barul numit de brăileni “La borcan” s-a lăsat cu 25 cm. Au căzut atunci şi câteva litere din firma “Restaurant -bar”. “Nici nu încăpea vorbă de vreo amânare a intervenţiei, fiindcă era pericolul prăbuşiri planşeului de la bucătărie, cu tot cu bar. Urgent am apelat la marea Uzină «Progresul», de unde ne-au venit în sprijin oameni foarte pricepuţi, cu zece cricuri (cilindri hidraulici de mare presiune), cu care s-au ridicat toate grinzile transversale şi perimetrale ale barului. Cricurile au stat aşa, nemişcate, două săptămâni pentru întărirea betonului turnat de noi. Anterior, sub grinda lăsată am montat o alta metalică, tip “I”. Iar odată unite cele două grinzi, devenite una singură, s-a trecut la realizarea peste ea a unei armături metalice zdravene, cu turnarea în cofragul făcut a unui beton B300 (grinda aceasta, mai mare, se poate vedea şi acum n.n.). Concomitent, şi din aproape în aproape, s-au consolidat şi grinzile rotunde perimetrale ale barului. Pentru evitarea repetării necazului cu grinda lăsată, au fost înlocuite patru grinzi din categoria celei afectate, aflate la restaurant şi bucătărie. Iar satisfacţia lucrului bine făcut a fost dublată de aprecierea elogioasă venită din partea d-lui ing. Coşovliu, specialist în rezistenţa construcţiilor, dumnealui lucrând atunci la DGASPC Galaţi, care a proiectat Hotelul “Traian”. Căruia, în timp, i s-a adăugat restaurantul-bar”, ne-a provestit maistrul Gurgu.
Automacarale prea mici pentru sala noului Cinema ”Central”. Cum s-a rezolvat problema
Recent, Primăria Brăila a anunțat că urmează să preia în administrare fostul cinema ”Central”, cel construit, la începutul anilor '80, pe Calea Galați, pe locul vechiului Cinematograf “11 Iunie”. În 1980, la demararea lucrărilor, niciuna dintre puternicele automacarale ale Brăilei din acea perioadă (inclusiv Collesul de la Şantierul Naval sau cea de la Navrom) nu ajungea cu braţul la înălţimea necesară, unde trebuia montate grinzile transversale din beton precomprimat, lungi de 10-12 metri. Toată lumea se dădea de ”ceasul morţii”, iar pentru rezolvarea problemei, mai-marii zilei au apelat tot la renumitul maistru (maestru) constructor Teodor Gurgu. “Lucram atunci şi la reabilitarea Teatrului «Maria Filotti», iar când să mă bucur - după ani de zile şantier - de câteva zile de concediu pe litoral, mă sună “tataia” Lungu: «Meştere, lasă familia şi vino urgent la Brăila, că trebuie să rezolvi musai o problemă». Am ajuns la faţa locului, şi soluţia dată pe loc a fost una simplă: aşternerea unui strat de argilă, gros de 2 metri, în pantă şi foarte bine compactat. Acesta a permis accesul uşor al macaralei pentru ridicarea grinzilor şi sudarea lor la capete, pe stâlpii de rezistenţă. Macaraua a stat acolo timp de o săptâmână pentru prinderea tuturor grinzilor, prin sudarea lor de structura de rezistenţă. Aşa că adio Litoral, unde a rămas numai familia”, își amintește Teodor Gurgu.
