Prin urmare, Prefectura Brăila se află acum unde era şi în urmă cu şase luni. Adică în aceeaşi situaţie, doar cu un singur subprefect, schema fiind la fel de incompletă. Este adevărat că Dorian Stoianovici a avut grijă să fie de 10 ori mai vizibil în presă decât predecesorii lui, dar asta din motive care ar trebui să intereseze mai degrabă tabloidele ori revistele gen Spy sau Ciao!. Ce rămâne, de fapt, în urma aşa-zisului mandat de subprefect al lui Stoianovici? Sau, altfel spus, ce va povesti Stoianovici, de exemplu, la beţie, partenerilor de şpriţ că a făcut el ca subprefect? Acum depinde şi în ce toane se va afla naratorul. Căci dacă va avea chef să dea poveştii un iz de aventură, cu accente dramatice, Dorian ar putea foarte bine să rememoreze clipele din noaptea în care a descins în sediul Poliţiei Rutiere şi a dat cu damful în caşchetele agenţilor de circulaţie, explicându-le cum anume se stă drepţi în faţa unui ditamai subprefectu'.
Dacă însă povestitorul va dori să destindă atmosfera, să spună ceva comic, să se râdă lumea adică, Dorian ar putea să explice auditoriului cum a venit el timp de şase luni degeaba la serviciu şi nu s-a prins nimeni de treaba asta, din moment ce şi-a luat leafa de fiecare dată la timp, întreagă şi neîntârziat.
Bine, mult mai distractiv ar fi ca Dorian să le spună colegilor de pahar cum anume a fost el trimis pe banii statului la nişte cursuri de specializare, iar când a revenit în Brăila cu diploma de gât i s-a spus să-şi caute de treabă în altă parte. Altfel spus, Dorian ar putea să se laude cu faptul că este primul brăilean care se recalifică înainte de a ajunge în şomaj.
Şi sunt convins că dl. Stoianovici ar avea multe alte poveşti de spus la gura sticlei, dar probabil că unele dintre acestea ar suna a autodenunţ şi i-ar aduce naratorului un sejur surpriză, la două camere distanţă de Radu Bogăţeanu, de exemplu.
