* ridicată în perioada 1852-1857, la scurtă vreme după eliberarea de sub ocupație turcească, biserica a fost resfințită în urmă cu șase ani, de către ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos * sfântul lăcaș a fost construit prin strădania Arhimadritului Hrisant Penetis, filantrop de neam grec, care a făcut multe donații brăilenilor * printre donatori se numără domnitorul Țării Românești, Barbu Știrbei * slujba de hram se va oficia în condiții de pandemie * astăzi, un milion de români își serbează ziua onomastică, Sf. Gheorghe fiind și ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române
Astăzi, în marea sărbătoare a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință - martirizat pe vremea împăratului roman Dioclețian - ctitoria de pe Strada G-ral Eremia Grigorescu, fostă Gării (Victoriei) își cinstește ocrotitorul spiritual. Sfânta Liturghie va fi oficiată de către preoții sfântului lăcaș, cu respectarea normelor impuse de pandemie.
Biserică voievodală, ctitoria cu hramul "Sf. M. M. Gheorghe" a fost construită la dorința poporului dreptcredincios brăilean, între anii 1852-1857, pe vremea Episcopului Filotei al Buzăului. Este primul lăcaș de cult ridicat după eliberarea orașului de sub stăpânire turcească (1828/1829), un rol imporant în ridicarea acestuia avându-l Arhimandritul Hrisant Penetis - starețul Mănăstirii Horezu-Vâlcea - filantrop de neam grec cu strânse legături la Brăila. Arhimandritul și-a donat averea urbei de la Dunăre, pentru inițierea unor mari proiecte filantropice, fapt consfințit prin legatul său scris cu litere de aur și aflat acum la Serviciul Județean Brăila al Arhivelor Naționale. Biserica "Sf. Gheorghe" este și ctitorie voievodală, domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei, contribuind financiar la ridicarea locașului de cult.
Piatra de temelie a Bisericii "Sf. M. M. Gheorghe" a fost pusă la 6 august 1852. După finalizarea lucrărilor, biserica a fost sfințită de către Episcopul Filotei al Buzăului, la data de 23 aprilie 1857 și pusă sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință.
Pictura bisericii a fost realizată între anii 1894-1895 de către pictorul Dimitrie Teodorescu din Buzău, în timpul slujirii preotului paroh Radu Mihăilescu. La data de 4 iulie 1895, Episcopul Partenie al Dunării de Jos a săvârșit slujba de resfințire a bisericii. Catapeteasma din lemn de tei sculptat a bisericii a fost realizată în anul 1912, prin strădania preotului Titu Ciocârlan, iar icoanele catapeteasmei sunt semnate de pictorul Dimitrie C. Goleanu. Pictura Bisericii "Sf. M. M. Gheorghe" a trecut prin mai multe etape de restaurare (în anii 1910, 1946 și 1974). În anul 1974, biserica a fost resfințită de către Episcopul Antim Angelescu al Buzăului, în timpul slujirii preotului paroh Gogu Sârbu.
Începând cu anul 2001, cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian, sfântul lăcaș a intrat într-un amplu proces de restaurare și consolidare, după ce fusese grav avariat de cutremurele din anii 1977 și 1986. Pictura veche a bisericii a fost restaurată de către pictorul-restaurator Petru Tulei, din Tecuci. După finalizarea lucrărilor de restaurare, la data de 10 mai 2015 - Duminica Samaritencei - lăcașul de închinăciune închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost resfințit, de către Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Tot atunci, biserica a primit și cel de-al doilea hram, cel al Sfântului Ioan Gură de Aur, prăznuit an de an, la data de 13 noiembrie.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost patronul spiritual al Moldovei (era zugrăvit pe stindardele domnitorului Ștefan cel Mare) fiind, în prezent, și ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române. Venerat în toată lumea creștină și iubit de credincioși, sfântul este, totodată, patronul Angliei, Georgiei și al Moscovei. În Evul Mediu, Sfântul Gheorghe era considerat protectorul cavalerilor și, cu precădere, al cruciaților care luptau în Țara Sfântă.
Astăzi, circa un milion de români își serbează ziua onomastică, după ce au primit la botez numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, martirizat în sec. IV, pe vremea lui Dioclețian.
