Administraţia locală brăileană face o grămadă de lucruri bune pentru cetăţenii acestui oraş. Numai că noi, plătitorii de taxe şi impozite, nu suntem suficient de atenţi ca să vedem lucrurile minunate care se întămplă în jurul nostru.
De exemplu, cu ţânţarii. De fapt, cu milioanele de ţânţari care seara, după ora 20.00, pleacă flămânzi la vânătoare prin parcurile Brăilei şi nu numai. Oficial, autorităţile locale din Brăila au făcut şi au dres o grămadă de lucruri pentru a stârpi ţânţarii. Problema este că nu se simte deloc că s-ar fi făcut ceva, ba parcă demersurile SUPAGL Brăila mai tare i-au înmulţit. Că a plouat, că nu s-a putut interveni, că mai aşteptaţi până săptămâna viitoare… o grămadă de scuze am tot auzit în ultimele săptămâni, atunci când brăilenii se plângeau că nu mai rezistă asaltului hoardelor de ţânţari.
Chestiunea este simplă, dincolo de faptul că a plouat şi, vezi-Doamne, nu s-a putut interveni. Bă, dar în Milano sau în Viena nu a plouat? Păi şi-acolo cum de nu sunt milioane de ţânţari?
Te pomeneşti că ţânţarii din Milano or fi luat primul autocar cu destinaţia Brăila, că au auzit că aici se mănâncă bine şi e loc de înţepat fraieri berechet.
Dacă măcar am şti că în administraţia publică brăileană este cineva, la vârf, care e rudă cu Ţânţăreanu (îl ştiţi, miliardarul ăla excentric din Corbeanca) atunci nu am mai fi atât de critici.
Am înţelege că, la fel ca Ţânţăreanu, şi celor din administraţie nu le pasă de mai nimic pentru că nu trebuie să dea socoteală în faţa nimănui.
Dar am impresia că Ţânţăreanu nu are rude prin Brăila, şi cu atât mai puţin în administraţia brăileană, că auzeam noi ceva până acum.
În concluzie, în cazul celor de la SUPAGL Brăila este vorba doar de clasica durere în cot, care se manifestă pregnant în cazul celor care sunt plătiţi din bani publici şi care ar trebui să se încline în faţa contribuabililor din taxele cărora îşi încasează conştiincios salariile. (Mici Înţepături De Weekend)
