Nu ştiu cum vedeţi voi viitorul politic al lui Eugen Bădălan, dar eu cred că omul ăsta va dispărea definitiv din viaţa publică, din toamna lui 2012 încolo. Bădălan este atât de sterp în exprimare, încât ajungi să îţi doreşti să îl asculţi pe Nicolae Guţă recitând o poezie, decât să asişti la un discurs al generalului-pedelist. Practic, Bădălan nu spune nimic atunci când declară ceva. Cred că cel mai tare îl înjură ziariştii care cumva sunt nevoiţi să meargă la conferinţele lui de presă. Ce dracu' să scrii după ce ai stat să îl asculţi pe Bădălan vorbind aiurea-n tramvai vreme de juma de oră? Mai că îţi vine să îi articulezi două palme după ceafă şi să îl întrebi pe un ton cât se poate de cuviincios: "Pentru asta mi-am pierdut eu aproape o oră din viaţă?"
Declaraţiile lui Bădălan, făcute săptămâna acesta, cu privire la premierul Boc, cum că este un băiat bun, dar că mai poate şi greşi în demersurile lui, m-au determinat să scriu acest text. Deputatul Bădălan a precizat că Boc este consecvent, aşa că, la o adică, poate şi greşi în deciziile pe care le ia. Nu este un secret pentru nimeni că fiinţele cele mai consecvente de pe planeta asta sunt boii. Cel puţin aşa sunt ei asimilaţi în accepţiunea populară. O fi Boc consecvent, nu zic nu, căci nu degeaba a ajuns să fie Boc 5, să fie învestit premier de cinci ori la rând. Dar când îl văd pe deputatul PDL Bădălan cu câtă consecvenţă îi laudă pe cei care îi sunt şefi pe linie de partid, mă gândesc că în curând ar putea primi o diplomă care să certifice faptul că este cel mai mare bou portocaliu de pe scena politică. Un fel de tatăl lui Tălmăcean, ca să zic aşa.
