S-a încheiat și a treia săptămână de grevă în Educație. Mii de profesori au participat la proteste, au mărșăluit prin capitală ori marile orașe. Școala românească e paralizată, orice activitate didactică a înghețat. La ora la care scriu, profesorii sunt în plin protest. Viitorul e incert.
”Bac, Capacitate – cu nepalezi organizate!” - este, cred eu, cea mai tristă pancartă pe care am văzut-o vreodată. Pentru că da, nepalezii, indienii, filipinezii și multe alte nații pot construi case pentru noi, ne pot aduce mâncarea la ușă, ne pot vinde bunuri și curăța toaletele – adică fix ce făceau mulți români în urmă cu niște ani prin occident. Pot suplini lipsa de personal din sănătate, din IT, pot face tranzacții, contabilitate, agricultură ori vinde la bursă. Aproape orice poate face orice străin în România. Școala însă, nu o poate nimeni din afară ajuta. Și nu pentru că oamenii aceia nu ar fi capabili sau dornici, ci pur și simplu este o barieră pe care nu o pot depăși – limba.
Chiar și numai din acest punct de vedere (deși există o infinitate de motive) școala este unul dintre cele mai importante sectoare de activitate ale acestei țări. Oricâtă globalizare, oricâtă colaborare, conlucrare și tot ce vreți voi va fi în economie, finanțe, transporturi, agricultură etc, când vine vorba de Educație, tot responsabilitatea noastră este. Multe țări au înțeles de mult lucrul acesta și acordă școlii demnitatea, respectul, meritele care i se cuvin. Noi... încă bâjbâim și visăm la normalitate.
Nu mi-aș dori să fiu în pielea niciunui părinte al cărui copil ar trebui să susțină anul acesta Bacalaureatul ori Evaluarea Națională. Ghinionistă generație... după ce au pierdut atât de multe în pandemie, acum se despart de un ciclu (gimnazial/liceal) tot cu multă îngrijorare și frustrare. E tare greu! Dar, în același timp și o mare lecție. Amară ce-i drept, dar posibil utilă civic și social! Mulți dintre cei care susțin acum Bacalaureatul, anul viitor – cu patru rânduri de alegeri – vor avea deja drept de vot!
Până atunci, cu orice risc, toți ar trebui să susținem acest protest. Deși încă mă ”doare”, ca cetățean, ca părinte, focusarea profesorilor doar pe partea salarială, sunt conștientă că ”încăpățânarea” aceasta poate fi un prim pas. Acum, sincer, cu burta goală, e mai dificil să plângi pentru alții. Un prim pas înainte, sper! Că până și racul face când și când câte un pas înainte. Doar guvernul știe doar mersul înapoi. Nu-i așa?! - în urma negocierilor, începând cu 1 iunie 2023, ne aliniem la grila de salarizare prevăzută pentru 2022.
Când Dumnezeu ne vom alinia și noi la salariile decente ale unui stat civilizat... poate copiii aceștia care astăzi nu știu când își vor susține examenele vor găsi o soluție.
