Şi zic asta pentru că îţi trebuie mult tupeu ca să îi ceri liberalului Vasile Datcu să demisioneze din CJ Brăila, pe motiv că şi-a permis să critice partidul şi, implicit, pe tine, care te-ai ales preşedinte umblând cu mişmaşuri. Nu zic că Datcu ar fi vreun guru sau cine ştie ce Dalai Lama la care toţi liberalii ar trebui să se închine. Nici pomeneală! Însă nici nu poţi să îl tratezi ca pe ultimul ciumete, să îl iei la preţ de matineu. Mai ales când tu, Cătălin Boboc, nu ai nicio autoritate în partid, chit că eşti mare şef. Autoritatea nu vine odată cu funcţia, bre Cătăline. Este nevoie de performanţă, de rezultate obţinute în timp, pentru ca lumea din partid să te respecte, să te accepte ca lider. Din punctul meu de vedere, criticile venite din partea unui bătrân liberal, cu experienţă, hârşit în luptele duse pe tărâmul administraţiei publice locale, ar fi trebuit să îl măgulească pe Boboc. Căci când unu' mai bătrân îţi spune că nu este bine că ai făcut alianţă cu Bunea Stancu-PSD, ar fi cazul să îţi pui niţel mintea la contribuţie (dacă ai aşa ceva, evident) şi să realizezi că omu' are dreptate.
Boboc s-a Datcu ursu' pesedist
De atunci, Boboc pare că s-a ajuns mare şmecher în PNL Brăila. Însă doar pare, căci politicianul Boboc, în afară de atuul tinereţii, este zero barat la mai toate capitolele. Discurs nu are, dar se încăpăţânează să dea din gură, să se bage aiurea în seamă. Charismatic nu are cum să fie, pentru că îl trădează fizionomia aia de puşti nedus la femei. În schimb, tânărul Boboc suplineşte lipsa calităţilor necesare unui politician veritabil prin tupeul cu care se erijează în mare lider de partid.
