Văduvită de orice punct de reper care să o facă să simtă că aparţine acestor meleaguri, lumea din Brăila şi-a căutat refugiu în sport. Nu, nu în practicarea sportului, căci pe foametea asta tre' să fii inconştient să mai depui efort fizic, ci în susţinerea echipelor de handbal şi fotbal din Brăila. Cu handbalul s-a rezolvat rapid treaba, în sensul că ăla micu' de la judeţ mai are un pic şi le transformă pe fete în macaragiţe pe şantierele unde are lucrări Concivia. Mai era o speranţă - mică, ce-i drept - cu fotbalul. Între timp s-au limpezit apele şi în fotbal, după ce CF Brăila nu a reuşit să bată pe nimeni de la Paşti încoace.
Lucrul cel mai grav este însă că sportivii urmează modelul tinerilor absolvenţi de la Murgoci, Bălcescu etc. şi încep să fugă din Brăila. Ultimul care a fost dispus să plece, chiar şi pe jos, din Brăila, numai să nu-i mai vadă pe "meseriaşii" din jurul echipei CF Brăila, a fost fotbalistul Nelu Bucă. Ştiu că Bucă era jucătorul lui Dinamo, că era împrumutat la Brăila, dar felul în care a rupt-o la goană când s-a ivit ocazia să plece m-a făcut să realizez pentru a suta oară că în Brăila se va face performanţă (în sport, în administraţie, în ce vreţi voi) fix în ziua în care noi vom fi dispărut ca popor de cel puţin 5.000 de ani.
Mai nasol este că de-acum încolo, după ce a rămas fără o Bucă, Brăila nici măcar în curul gol nu va mai putea spune că este.
Brăila a rămas fără o Bucă
Foşti ciorditori de la popotă, ajunşi apoi mari afacerişti cu cauciuce ori ex-vânzători de sticle şi borcane decid de ani de zile soarta acestui oraş, care mă mir că încă mai respiră. Este incredibil cum Brăila nu a fost declarat în mod oficial oraş închis, să i se pună mare pe uşă "Faliment" şi să plecăm naibii cu toţii unde-om vedea cu ochii, de preferat pe o insulă exotică plină de gagici, băutură şi haleală fără E-uri.
