Un adevăr implacabil înscris în legile naturii a fost rezumat de înţelepciunea populară românească în următoarele cuvinte: "Cu o moarte toţi suntem datori!". Simplu şi la obiect! Când îţi vine sorocul, te duci la cele veşnice, împlinindu-ţi condiţia de om muritor. Contează, însă, când şi cum îţi sună ceasul cel de pe urmă. Iar ultimul gong depinde încă în totalitate de voinţa Morţii. O fi ajuns omenirea la un asemenea grad de cunoaştere încât să poată merge pe Lună, dar clipa când fiecare dintre noi păşeşte pragul eternităţii rămâne la alegerea destinului. Unii sunt sortiţi să moară prea tineri din cauza vreunei boli nemiloase, alţii se chinuie cu bătrâneţile încât ajung să-şi dorească nefiinţa. Prinşi undeva la mijloc sunt cei ce se întâlnesc cu moartea în acele teribile fracţiuni de secundă ale unui accident nefericit. Printre aceştia din urmă se află şi acele cazuri rarisime când destinul înduplecă moartea să îi ofere celui în cauză o nouă şansă la viaţă. Cine trece prin aşa ceva îşi leagă existenţa de un miracol. Miracolul vieţii iertată de moarte...
Câţiva brăileni contemporani cu noi au fost protagoniştii unor supravieţuiri miraculoase. Unul dintre ei s-a aflat într-un avion prăbuşit în mare, unul a fost electrocutat de o linie de înaltă tensiune, alţii se aflau în maşini rupte în bucăţi de un impact teribil iar alţii au fost impuşcaţi sau a trecut trenul peste ei şi doar i-a zgâriat un pic.
Când s-a întâmplat accidentul, Eugen Ciocârlan era un copil neastâmpărat din satul Cotu Lung, comuna Siliştea. Într-o fatidică zi de vară, la mijlocul anilor '90, el s-a căţărat pe un stâlp unde se afla un transformator electric. Unii zic că se juca, alţii că ar fi vrut să şterpelească nişte cablu de cupru. Când a atins firele, curentul electric i-a carbonizat mâinile instantaneu şi l-a aruncat la pământ. Căzut de la câţiva metri înălţime şi cu braţele transformate în cenuşă, copilul a ajuns la spital, iar medicii i-au salvat viaţa, cu preţul amputării ambelor membre din umăr. Încet, încet, Eugen a început să-şi depăşească mental handicapul, chiar dacă depindea în totalitate de cineva care să-l îmbrace şi să-i ducă hrana la gură. A reuşit chiar să facă lucruri ce păreau imposibile. De exemplu, putea trece râul Siret, înotând într-un fel aparte. Într-o zi specială, din vara anului 1997, cu viaţa ce i-a fost dăruită a reuşit să salveze o viaţă, scoţând un copil din apele repezi ale Siretului. Gestul său a impresionat atunci o ţară întreagă. "Pro Tv" a iniţiat o campanie cu ajutorul căreia Eugen a primit de la un binefăcător o mână electronică pe care o putea manevra cu puterea minţii. În acel moment, proteza respectivă era o minune a tehnicii, iar ceea ce se întâmpla ar fi putut fi pentru Eugen un nou început. Din păcate, băiatul a apucat pe căi greşite şi, în loc să îşi canalizeze energia spre lucruri pozitive, a lăsat soarta neînduplecată să-l înrăiască, ajungând să aibă probleme cu Justiţia din cauza unor infracţiuni comise cu violenţă în satul său natal.
Muşcătura unei vipere nu a fost suficient de puternică pentru a-i rupe firul vieţii brăileanului Nicolaie C.. Pasionat crescător de reptile, încă din anii '80, acesta a paralizat, în august 2001, după ce unul dintre şerpii de la care încerca să colecteze venin şi-a înfipt colţii în mâna sa. Brăileanul a fost transportat în stare gravă, la secţia Reanimare-Toxicologie a Spitalului "Floreasca" din Bucureşti. Din fericire, organismul său a reuşit să depăşească şocul toxic la care a fost supus, iar brăileanul a supravieţuit. Incidentul l-a decis, însă, să renunţe la periculoasa lui pasiune.
Miracolul miracolelor
Comandorul de marină în retragere Nicolae Gavrilă a ajuns la vârsta de 70 de ani şi îi place să se plimbe pe faleza Dunării în serile de vară, când o adiere răcoroasă ia locul caniculei de peste zi. Gavrilă a trăit să-şi vadă nepoţii studenţi şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu în fiecare zi pentru asta. "Dacă nu îmi dădea Dumnezeu zile, nu mi-aş fi văzut niciodată nepoţii. De fapt, nu mi-aş fi văzut nici cele două fiice crescând", ne-a spus el. În noaptea de 6 spre 7 august, 1980, Nicolae Gavrilă se afla la bordul avionului "Tupolev 154" al companiei "Tarom", care s-a rupt în două după ce s-a prăbuşit în ocean, la circa doi kilometri de ţărmul Mauritaniei. Miracolul miracolelor a făcut atunci ca, din cei 152 de pasageri, doar unul să decedeze, dar nu din cauza impactului aeronavei cu apa, ci pentru că stresul i-a oprit inima. Gavrilă s-a numărat printre naufragiaţii care n-au aşteptat sosirea echipelor de salvare pe fuzelajul avionului. A pornit înot spre ţărm şi, pe parcursul a circa două ore, s-a luptat teribil pentru viaţa lui. Aproape că ajunsese la mal, când l-a prins refluxul şi l-a aruncat din nou în larg. A continuat să înoate, iar când puterile aproape l-au părăsit, i-a ieşit în cale o geantă diplomat ce plutea pe valuri. S-a agăţat de ea şi aşa a reuşit să îşi salveze viaţa. În geanta salvatoare a găsit o iconiţă şi, chiar dacă statutul de ofiţer în armata unei ţări comuniste ar fi trebuit să-l ţină departe de religie, din acel moment crede din tot sufletul în Dumnezeu şi în puterea destinului.
Accidente terifiante, supravieţuiri miraculoase
În ultima perioadă, accidentele de maşină au generat foarte multe drame. Viteza şi neatenţia la volan au trimis pe lumea cealaltă numeroşi brăileni, îndoliindu-li-le familiile şi prietenii. Au fost, însă, cazuri când pasageri ai unor maşini făcute praf au reuşit să supravieţuiască, deşi cei din jurul lor aveau trupurile zdrobite. În luna martie 2008, un "Opel Calibra", condus de Romeo A., 30 de ani, a derapat de pe şosea, în apropierea satului Cuza Vodă, şi s-a izbit violent de un copac. Autovehiculul s-a rupt în două, iar patru dintre cei şase ocupanţi au murit pe loc. Surprinzător, şoferul Romeo A. şi Mariana N., 19 ani, o tânără ce stătea pe scaunul din dreapta, pe "locul mortului", cum se spune, au scăpat cu viaţă, chiar dacă au fost răniţi destul de grav. Cei patru morţi aveau vârste cuprinse între 22 şi 28 de ani, erau veri şi o rugaseră pe Mariana să vină cu o maşină, să-i ia dintr-un sat învecinat şi să-i ducă la Spiru Haret, localitatea lor de baştină. În momentul când a fost apelată telefonic, fata se afla într-un bar, alături de Romeo A., care consumase băuturi alcoolice. Galanton, acesta s-a oferit să-i transporte pe cei patru cu maşina lui adusă din Italia, deşi ulterior avea să se dovedească faptul că nici măcar nu poseda permis de conducere. Beat fiind, Romeo a vrut să arate cât de bine ştie el să şofeze. A apăsat pedala de acceleraţie mult peste limita reflexelor lui înceţoşate de alcool, iar urmarea a fost teribilă, aducând jalea şi doliul peste toată localitatea Spiru Haret. Printr-o ciudată festă a destinului, Romeo a scăpat cu viaţă, iar acum se află în închisoare. Mariana a fost şi ea iertată de moarte, iar între timp a reuşit să absolve liceul şi să treacă de examenul de bacalaureat.
Un alt accident teribil, o altă supravieţuire miraculoasă: în luna mai, 2008, autoturismul "Daewoo Nubira" în care se afla agentul şef principal Negoiţă Grama, 48 ani, soacra acestuia, 69 ani, fiul său, 17 ani, şi un amic în vârstă de 36 ani, agent de pază la Poliţia Comunitară. În apropiere de satul Latinu, maşina a derapat şi a intrat într-un cap de pod. Trei ocupanţi au murit pe loc. Al patrulea a scăpat, deşi impacul l-a proiectat prin parbriz şi i-a provocat răni destul de grave. Este vorba despre fiul lui Grama care, transportat la secţia Neurochirurgie Galaţi, a fost salvat de medici.
Un alt norocos care a reuşit să fenteze moartea, deşi maşina i s-a făcut praf şi pulbere este Nicuşor P., 20 ani, din comuna Tufeşti. Acesta şofa o Dacie, iar pe 2 martie 2008, ora 21.45, a scăpat volanul de sub control, pe DE 584, la ieşirea din localitatea Albina. Maşina a intrat într-un copac, izbitura fiind atât de violentă, încât o jumătate a rămas încastrată în trunchiul arborelui, iar cealaltă a zburat la 25 metri distanţă, pe mijlocul şoselei. Absolut uimitor, tânărul şofer a suferit doar o contuzie minoră la cap. El a rămas întins pe carosabil, până când la locul accidentului a apărut o Ambulanţă, iar când medicii s-au grăbit să-i acorde primul ajutor şi-a exprimat rugămintea să nu-i fie anunţată familia, temându-se că va fi certat pentru că a distrus maşina.
Cruţat de glonţ, zgâriat de tren
Cine mai are zile de trăit, trăieşte chiar şi atunci când este împuşcat de aproape, în gât, cu un pistol Glock, armă recunoscută pentru eficacitatea ei mortală. Brăileanul Cristi Nisipeanu a avut ceva de împărţit cu Antonel Stoian. În noaptea de 27 spre 28 noiembrie 2008, conflictul dintre cei doi a fost tranşat net în favoarea lui Stoian care i-a urmărit cu maşina pe Nisipeanu şi pe un tovarăş al acestuia, Marian Vărzaru. La un moment dat, a ajuns aproape de ei, a scos de sub scaun un Glock cu muniţie de război şi, prin geamul portierei, a tras un foc înspre Cristi Nisipeanu, împuşcându-l în gât. Acesta a scăpat cu viaţă datorită medicilor Spitalului Clinic de Urgenţă "Dr. Bagdasar Arseni" din Bucureşti, care au reuşit să-i extragă glonţul de 9 mm din zona cervicală, mai exact dintre vertebrele unde rămăsese fixat. Nisipeanu a avut nevoie de 100 zile de îngrijiri medicale pentru a-şi reveni, însă rana suferită îi va provoca probleme mult timp de acum încolo.
Uneori, moartea refuză să vină, chiar şi atunci când este dorită cu încrâncenare de cineva scârbit de greutăţile vieţii. Brăileanul Ionel Şerban, 73 ani, s-a trezit singur pe lume, după ce soţia i-a decedat iar fiica a plecat în străinătate. Bătrânul a decis să plece mai repede în ceruri, lângă nevastă, iar gândurile sale macabre l-au împins, într-o zi de primăvară, în aprilie a.c., pe calea ferată, în zona barierei Obor-Lacu-Dulce. El s-a întins între linii şi a aşteptat să vină trenul, ca să-i curme zbuciumul interior. Trenul a venit, a trecut peste el, însă, dată fiind poziţia în care se afla, doar l-a zgâriat un pic pe spate. Autorităţile l-au internat pe sinucigaş la Psihiatrie, unde i s-au administrat sedative, pentru a ieşi din starea sumbră în care-l împinseseră necazurile. Inutil, însă, fiindcă, în iunie, după ce i s-a dat drumul din spital, bărbatul s-a dus ţintă tot la calea ferată. De data asta, s-a aşezat de-a curmezişul liniilor, iar moartea n-a mai putut să-l ocolească.
