Ia aminte la ce s-a întâmplat pe 6 decembrie 2020! Și abia apoi cataloghează-ți votul ca inutil.
Și tot din experiența 6 decembrie, ia aminte de ce oamenii de ispravă nu ajung în vârf. Asta dacă cumva te întrebai cum mama naibii ajungem să fim conduși de atâția impostori, corupți și analfabeți.
Este jurnalist, scriitor și activist pentru drepturile omului. A lucrat cu migranți și refugiați, a pus umărul la adoptarea unor serii de strategii europene și naționale în domeniul social, a inițiat una dintre cele mai eficiente campanii împotriva rasismului.
E deștept, e bogat, iar o bună parte a veniturilor sale este folosită pentru a ajuta copiii săraci din Ferentari. A primit premiul onorific World’s Children’s Prize Award de la regina Suediei, Premiul Parlamentului European pentru „Cetățeanul Anului“ (2013) și Premiul UNICEF pentru cel mai bun proiect în sport și educație, pentru munca sa cu unii dintre cei mai vulnerabili copii - proiectul ”Casa Bună” e un exemplu extraordinar pentru tot ce înseamnă voluntariat și ajutor necondiționat.
Duminică, 6 decembrie, ar fi putut să scrie istorie - ar fi fost primul independent din Camera Deputaților. Dar... n-a fost să fie. I-au lipsit 17 voturi.
Cred că v-ați dat seama, este vorba despre Valeriu Nicolae, iar cei mai mulți dintre voi știți deja povestea lui.
Pe un astfel de om, 17 voturi l-au despărțit de Camera Deputaților. Asta în condițiile în care a reușit să adune 16.344.
Prin comparație, PSD Brăila a obținut 36.369 voturi și va avea 3 deputați, PNL - 14.513 voturi și va avea 1 deputat, la fel ca și AUR, care a reușit să obțină de la brăileni 8.464 voturi.
Iar Brăila este unul dintre județele mari. La Ialomița, de exemplu, cu 7.389 voturi la Senat și 6.849 la Cameră, AUR va avea, conform presei locale, doi senatori și un deputat. Lucru posibil ”grație” unei scheme complicate de împărțire și redistribuire a mandatelor, parcă special concepută pentru ca tu, alegător de rând, să înțelegi cât mai puțin mecanismul.
Îl admir pe Valeriu Nicolae de ani buni, nu doar în ultimele luni de când a decis să intre în cursa electorală. Iar dacă aș fi avut buletin de București, l-aș fi votat cu două mâini. Pentru calitățile, dăruirea și faptele bune pe care le face de atâția ani, dar și pentru că, sunt convinsă, un om ca el ar fi adus un plus de corectitudine, dreptate și valoare în Parlament. Și îl mai admir pe Valeriu și pentru extraordinara campanie electorală pe care a derulat-o, #NuTotEi, la vedere, cu cheltuieli minime și cu implicarea unui număr însemnat de voluntari. Adică, exact așa cum ar trebui să arate toate campaniile electorale, nu sacii fără fund în care se îndeasă de-a valma, bani de la buget, donații legale și bani negri cu care ne-au obișnuit de 30 de ani partidele politice. O campanie curată, de bun simț, ca și candidatul din spatele ei.
Încă 17 oameni dacă s-ar fi deranjat să iasă duminică, 6 decembrie, din casă, Parlamentul ar fi câștigat un om de ispravă. Iar dacă politicienilor români le-ar fi plăcut lupta electorală dreaptă și ar fi acceptat votul electronic, cine știe câți alți oameni de ispravă ca el am fi numărat deja în Parlament.
Dar... n-a fost să fie! El își va duce mai departe misiunea din Ferentari. Noi ... să vedem cât rezistăm cu de-alde Șoșoancă și misiunea lor de aur!
