Problema este, cel puţin din punctul meu de vedere, că Diacomatu nu este credibil în acţiunile pe care le întreprinde. Adică tot timpul pare să ascundă ceva, că nu este tipul ăla dezinteresat, entuziast, care vrea să schimbe mentalităţile în acest oraş îmbătrânit de comunism. Părerea mea este că pe el îl doare-n cot de mentalităţi, important este ca lumea să îl pună pe el în locul lui Stancu ori al lui Simionescu, şi cu asta s-a încheiat marea revoluţie spirituală începută de Diacomatu.
Sergiu Diacomatu zice că vrea să dărâme din temelii sistemul împuţit care guvernează Brăila, de mai bine de 20 de ani. Nu contestă nimeni că suntem prizonierii unui sistem jegos, în care şmecherii îşi dau mâna pe sub masă, indiferent că sunt de la PNL, de la PSD sau de la PDL. Problema constă în felul în care înţelege Diacomatu să lupte cu sistemul, vorba aia, ticăloşit. Acţiunile sale sunt extrem de superficiale, ele aducând mai degrabă cu protestul unor elevi de clasa a X-a, care ies şi strigă în pauza mare că s-au săturat de directorul liceului. Aduceţi-vă aminte cum, anul trecut, Diacomatu s-a apucat să împrăştie manifeste prin oraş cu Caracatiţa Brăilei. Da, acele pliante conţineau informaţii în mare parte corecte, ba chiar de notorietate aş zice, căci aproape toată lumea îi ştie, îi poate nominaliza pe baronii de neam prost care subjugă Brăila întru prosperitatea lor şi a familiilor lor. Demersul, în ansamblul său, mi s-a părut unul pueril. Nu poţi să lipeşti manifeste pe stâlpi sau să arunci pliante pe stradă din fuga maşinii, după care să te adăposteşti în buncărul tău şi să urli "Jos, ciocoii!". Revoluţiile, schimbările, luptele cu îmbuibaţii se duc faţă-n faţă, eventual şi pe stradă (fără violenţă), asumându-ţi rolul de contestatar, de adversar al regimului. Aşa, din spatele draperiilor, pot să fac şi eu 100 de revoluţii, nu una!
După "succesul" cu pliantele, mai nou, Sergiu Diacomatu îi cheamă acum pe brăileni să semneze că sunt împotriva împrumutului de 10 milioane de dolari pe care nen-tu Aurel Simionescu (dimpreună cu consilierii locali aserviţi) vrea să îl contracteze pentru continuarea lucrărilor de pe Dorobanţi. Şi în acest caz, reacţia lui Diacomatu pare de bun simţ, căci tuturor ni se pare suspectă graba cu care primarul Simionescu încearcă acum, pe final de mandat, să îndatoreze Brăila cu 10 miloane de dolari. Dar să te apuci să strângi semnături precum activiştii ecologişti, care vor să salveze balenele albastre din Pădurea Neagră, mi se pare un demers lipsit nu neapărat de sens, ci mai degrabă de substanţă. Zici că în tot ceea ce face Diacomatu, important este ca el să iasă în faţă, să apară cu poză în ziare, pe principiul că dacă nu putem scăpa de Mafie, măcar să schimbăm mafioţii vechi cu alţii tineri, care au o cu totul altă şcoală a furatului.
