Dar la Brăila or fi dat pe cineva afară ăştia de la Pic? Habar n-am, pentru că ultima oară când am fost la Pic, adică acum vreo 2 ani, toţi angajaţii erau la locul lor. M-am uitat aşa la ei şi nu mi s-a părut niciunul că ar fi dat afară. Dar de atunci a trecut ceva timp, de ce să nu recunosc, şi este posibil să se fi lăsat cu concedieri. Mă, că tot veni vorba despre concedieri, sper că ăştia de la Pic au dat-o afară pe casiera aia grasă, care se uita de fiecare dată urât la mine. Nu ştiu, mă privea aşa, ciudat, de parcă aş fi furat ceva sau, mai grav, nu aveam de gând să plătesc la casă.
Acum, după mai bine de doi ani de la aceste experienţe traumatizante pentru mine, când am citit ştirea cu concedierile de la Pic, mi-am adus aminte de grasa odioasă. Mi-e şi teamă să mă duc la Pic. Căci dacă grasa a avut noroc şi a scăpat de mâna lungă a crizei, supravieţuind cu succes concedierilor în masă? L-aş suna pe patronul Cornel Penescu să-l întreb de grasă, dar nu ştiu dacă mai este arestat sau îşi conduce afacerea tot din puşcărie.
Dar cel mai bine este să-ţi înfrunţi temerile. Aşa că am să merg la Pic Brăila, să mă conving dacă grasa mai este sau nu pe baricade. Trebuie să fiu pregătit însă, să pot reacţiona corespunzător, indiferent de ceea ce voi vedea la faţa locului. Astfel, dacă grasa nu mai lucrează la Pic, e simplu: trag un chiot de bucurie, urmat de un sincer "Deci, se poate!". Dacă treaba va fi naşpa, în sensul că grasa mă va întâmpina încă de la intrare cu figura ei acră, am să merg hotărât la ea şi am să-i zic de faţă cu toată lumea: "Fă, doamnă, vezi că se fac angajări la Carrefour Armonia!"
