Eu propun să i se dea aceşti bani lui Caruz, dar cu respectarea anumitor condiţii. Adică noi, comunitatea locală, să acceptăm să-i dăm 42.000 de euro lui Caruz, atâta vreme cât el merge la notar şi semnează că va duce la îndeplinire sarcinile trasate în contract. În caz contrar, dacă Caruz umblă cu prostii, fofilându-se chiar şi de la una din obligaţii, va fi executat în cel mult o săptămână cu o sumă de 1.000 de ori mai mare, adică fix 42 de milioane de euro.
Iată trei dintre condiţiile pe care le-aş trece eu în contract, cu precizarea că la acestea se pot adăuga şi altele, venite de la alţi reprezentanţi ai opiniei publice, co-semnatari ai înţelegerii cu Caruz.
1. Caruz să urce săptămânal (de preferat duminica) pe o tribună în formă de coteţ, amplasată pe faleză, şi să recunoască faptul că în viaţa lui nu a mâncat produse Galco, pentru că miros a levănţică, iar el este alergic la această plantă erbacee. Discursul nu trebuie să fie mai scurt de 15 minute, timp în care Caruz va trebui să îi avertizeze pe cetăţenii veniţi pe faleză şi asupra altor pericole la care se pot expune dacă vor consuma produse cu E-uri.
2. Caruz să se angajeze că în cel mult o lună de zile schimbă logo-ul de la firma lui de producţie de preparate din porc, iar în loc va pune o mască de gaze. Iar masca de gaze să aibă moţ, aşa cum au, de obicei, torturile făcute de suinele lui Caruz.
3. O dată pe an, de Sărbătorile Brăilei de pildă, Caruz să participe la carnavalul din oraş echipat în Miss Piggy şi să accepte să ia şuturi în cur de la cei costumaţi în broscoiul Kermit.
