Când spui "cazino", gândul te duce spre viaţa de noapte trepidantă din Monte Carlo sau Las Vegas, cu gust fin de Martini ori Bacardi, domni eleganţi, femei sclipitoare, crupieri la patru ace şi rulete din lemn de mahon, învârtindu-se ameţitor în săli somptuoase. Este imaginea luxului exorbitant cu care ne hrănesc imaginaţia Hollywood-ul şi filmele cu James Bond. O imagine aflată, însă, la ani lumină distanţă de realitatea celor câteva cazinouri ale Brăilei, unde tricoul mulat şi treningul ţin loc de costum, iar ruleta mânuită de crupier este înlocuită de cea acţionată electronic.
"Brăileanul are o mentalitate închisă"
În Brăila, investiţia într-un cazino a ajuns o afacere riscantă, fiindcă ai toate şansele să nu scoţi profitul scontat, ne mărturiseşte Marian Lungu, omul care a adus primele stabilimente de acest gen în oraşul nostru, la începutul anilor '90, imediat după Revoluţie. În prezent, acesta deţine un local cu specific pe B-dul Cuza, în clădirea unde a funcţionat cândva fosta Baie Comunală şi, mai recent, restaurantul "Full House". La jumătatea lunii martie a.c., când l-a inaugurat, i-a pus deasupra intrării o reclamă luminoasă cu denumirea "Slot Cazino". Între timp, cuvântul "Cazino" a fost acoperit cu o husă pe care scrie "Club", astfel că numele localului s-a schimbat în "Slot Club", deşi înăuntru clientul are posiblitatea de a practica jocuri de noroc. De ce s-a întâmplat aşa? "Am ajuns la concluzia că numele ăsta - «cazino» - sperie populaţia. Probabil că oamenii, şi în special tinerii, au rămas cu anumite impresii din ceea ce au văzut pe la televizor şi se tem că, dacă intră într-un astfel de local, pot avea probleme cu cine ştie ce indivizi dubioşi. Eu zic că sunt impresii greşite, fiindcă avem oameni responsabili cu securitatea, avem camere de supraveghere şi tot ce trebuie, pentru ca jucătorii să se simtă în siguranţă şi să se poată distra în voie. Activez de ani de zile în domeniu şi ştiu că dacă îl respecţi pe client, te respectă la rândul lui şi nu are de ce să apară scandaluri. Singura pretenţie pe care o am este ţinuta decentă, că nu se cade să vii să joci la ruletă îmbrăcat cu salopetă sau în pantaloni scurţi. Deocamdată, încă persistă reticenţa asta şi de-aia am ajuns la concluzia că ar fi bine să schimb denumirea localului, cu toate că reclama luminoasă m-a costat o grămadă de bani. Cu timpul, sper că lumea o să se convingă că poate intra fără teamă", ne-a spus Marian Lungu. Acesta a investit în cazinoul de pe Cuza aproape 2 miliarde de lei vechi. Localul are mese de biliard, jocuri electronice, jocuri de darts şi o ruletă electronică. Ce-i lipseşte este animaţia, forfota de clienţi pe care şi-ar fi dorit-o patronul şi pe care n-o prea vede în monitoarele din biroul său, care primesc imagini de la camerele video împrăştiate în tot localul. "Am ajuns la concluzia că brăileanul are o mentalitate închisă. Preferă să se ducă în Galaţi sau la Buzău ca să se distreze, decât să iasă la el în oraş. Tot ce se găseşte acolo este şi în cazinoul meu, dar totuşi nu vine aici. Probabil că cine are bani nu vrea să fie văzut că îi cheltuie pe jocuri de noroc, ori de vină este reputaţia asta proastă pe care o are Brăila...", opinează Lungu.
"Ai şi profit, ai şi pierderi!"
Destul de dezamăgit de faptul că sunt zile în care încasările nu depăşesc 200 mii de lei vechi, patronul de la "Slot" recunoaşte, totuşi, că a avut şi seri mai pline, în care s-au jucat sume frumuşele la ruletă şi jocurile electronice. "Într-o afacere ca asta, ai şi profit, ai şi pierderi. Au fost situaţii când s-au jucat mulţi bani, dar au fost şi zile când s-au câştigat sume importante. Cineva a jucat 100 lei şi a câştigat 7.000 lei, la un aparat", ne-a spus Marian Lungu, dând asigurări că astfel de câştiguri nu sunt un pericol pentru afacerea sa, deoarece, pe lângă cazinoul de pe B-dul Cuza, mai deţine numeroase săli cu jocuri electronice, prin cartierele Brăilei şi în mai multe sate din judeţ. "Sălile astea merg mai bine, nu pot să zic că nu, dar şi acolo se simte criza economică, fiindcă oamenii care jucau înainte câte 2-300 lei pe zi, acum bagă 50 lei şi se opresc", mărturiseşte patronul de la "Slot".
Marian Lungu ne-a povestit că, pe la mijlocul anilor '90, a încercat să aducă la Brăila un cazino adevărat, cu ruletă clasică, acţionată de crupieri, cu mese de black-jack şi poker. Atunci s-a asociat cu un austriac, iar localul a fost deschis pe Calea Galaţi, în spaţiul restaurantului "Modern" sau "Geamuri Late", cum îi spun brăilenii. Afacerea nu prea a avut sorţi de izbândă, funcţionând doar de pe la mijlocul lui '96 până la sfârşitul lui '97. Şi atunci, cazinoul era frecventat mai mult de băieţi de cartier şi mai puţin de restul lumii şi, cum-necum, profitul s-a lăsat aşteptat degeaba.
La "Prestige" nu se mai bagă bani ca acum câteva luni
În prezent, pe lângă cazinoul mascat în club, de pe Cuza, mai funcţionează la Brăila încă vreo două locaţii similare, dar mai mici ca dimensiuni, în Piaţa Traian, şi una în Bariera Călăraşilor. Cel mai frecventat cazino rămâne, însă, cel de la "Promenada Mall", din Vărsătura. Cu cele două rulete electronice, 30 jocuri electronice şi opt mese profesionale de biliard, "Prestige" este cel mai mare cazino din Brăila, iar cei care îl administrează nu se plâng că îi ocolesc clienţii. "La noi vin două categorii distincte de oameni: unii pentru biliard, ceilalţi pentru jocurile de noroc. La jocuri, avem clienţi de toate felurile, dar în special din rândul celor cu bani mai puţin munciţi", ne-a declarat Gabi C., directorul cazinoului "Prestige", care face parte dintr-un lanţ de localuri similare deschise în mai multe oraşe din ţară. Chiar dacă nu e lipsă de jucători, banii băgaţi de aceştia în aparate sau ruletă sunt vizibil mai puţini decât în toamna anului trecut. "Până să apară criza asta, se jucau sume mai mari. Acum s-au cam rărit clienţii dispuşi să joace sume de ordinul miilor de lei noi", ne-a mărturisit Gabi C.
Ce-i drept, faţă de lipsa de activitate de la "Slot Club", la cazinoul de la "Promenada" era ceva mai multă agitaţie în ziua când s-a documentat materialul de faţă. La una dintre cele două rulete electronice erau ocupate vreo patru locuri. Jucătorii băgau banii în aparat şi mizau pe o cifră sau culoare, stând cu ochii pe dispozitivul care învârtea o bilă ce putea fi cu noroc sau cu ghinion. În general, era cu ghinion, ceea ce-i făcea pe jucătorii în cauză să îşi exprime mai mult sau mai puţin ortodox insatisfacţia şi să mai mizeze o dată, visând cu ochii deschişi la marele câştig.
Afacere impozitată la greu
Desfăşurate legal, jocurile de noroc sunt impozitate substanţial de către stat. După cum ne-a explicat Marian Lungu, pentru fiecare aparat se plăteşte o taxă fixă lunară. Cazinoul trebuie să mai plătească, la sfârşit de lună, un timbru social, în funcţie de realizări. Tot la sfârşit de lună, se achită câte 10 lei pentru fiecare aparat, bani ce intră în visteria Ministerului Culturii. O altă taxă, de 700 lei, se plăteşte anual ca drepturi de autor pentru muzica difuzată în incinta localului.
O astfel de afacere se poate deschide doar cu acceptul Comisiei de Avizare Jocuri de Noroc, din cadrul Ministerului de Finanţe, în baza autorizaţiilor primite de la Poliţie, Finanţe şi Registrul Comerţului.
Cazinourile, ring de luptă între interlopi
De-a lungul vremii, cazinourile brăilene au fost scena mai multor răfuieli între interlopi, cel mai recent incident de acest gen consumându-se la jumătatea lunii februarie, în cazinoul din "Promenada Mall". Poate de aceea, clienţii de calitate se lasă aşteptaţi.
La acea dată, Daniel Dura zis "Danezu" s-a deplasat la "Casino Prestige" pentru a se întâlni cu Marian Dănuţ Soare (din Obor), soţia acestuia şi cu Petruţ Negoiţă zis "Babulică". După un sfert de oră şi-au făcut apariţia opt tineri dintr-o altă grupare (din Centru) care s-au postat în jurul unei mese, aproape de bar. La un moment dat, unul din gruparea din Obor le-a spus amicilor săi că printre cei din Centru se află şi un tânăr care l-a bătut deunăzi. În acest context, cei din Obor s-au îndreptat către cei opt inşi din Centru, ca să se răzbune. Doi dintre ei au pus mâna pe sticle şi bile de biliard şi le-au aruncat spre cei opt rivali, în timp ce altul s-a înarmat cu un tac, gata de bătaie. Luaţi prin surprindere, tinerii atacaţi s-au refugiat în zona toaletei de lângă bar. Agresorii s-au înarmat cu tacuri şi au încercat să atace din nou, însă, în final, scandalul s-a potolit, la faţa locului sosind oamenii legii. Sala de biliard arăta ca după război: tacuri rupte, pereţi cu urme de distrugere, cioburi de sticlă şi urme de sânge pe holul toaletei. O lună mai târziu, cinci dintre scandalagii au fost trimiţi în judecată pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii publice, respectiv port ilegal de armă albă.
De altfel, şi în toamna anului trecut s-a înregistrat un astfel de incident, în incinta cazinoului situat pe strada Mihai Eminescu, personajele principale fiind membrii familiei lui Stănel Corbu, în calitate de victime şi oamenii lui Buricea, din cartierul Vidin, în calitate de agresori. Totul a pornit de la un conflict spontan, care ulterior s-a transformat într-o bătaie generală. În urma acestuia, fiica lui Stănel Corbu, Beatrice, de 19 ani, soţul acesteia, Marcel, şi trei dintre agenţii de pază ai societăţii au fost agresaţi şi s-au prezentat la spital pentru îngrijiri medicale. După scandal, agresorii au părăsit cazinoul, dar poliţiştii i-au depistat pe strada Ulmului şi i-au dus la sediul Poliţiei Municipiului. Dintre cei şapte indivizi, membri ai grupării Buricea, doi au fost reţinuţi pe ordonanţă.
