Gheorghe Bunea Stancu: Moşule, să moară Ponta dacă ştiu ce să-ţi cer să-mi aduci. Pentru că, fără mişto, eu am de toate. Dar cu toate astea, îmi lipsesc multe, începând cu cei 7 ani de-acasă, pe care i-am pierdut într-un tramvai, când eram mic. Şi vorbind de lipsuri, nu mi-e ruşine să recunosc, Moşule, că îmi lipsesc câţiva centimetri pentru a avea pretenţia că sunt şi eu bărbat adevărat, mă-nţelegi? De pildă, nu cred că ar fi o problemă pentru matale să faci în aşa fel încât de mâine să am 1,92 m. O să mă întrebi la ce naiba îmi mai folosesc mie nişte centimetri în plus acum, cînd deja mă pândeşte poştaşul cu pensia... Păi, nu îmi mai folosesc, dar zi-mi tu, Moşule, care le ştii tu pe toate, cum altfel pot să ajung să îi trag un cap în gură lui Balcan fără să mă urc pe scaun?!
Aurel Simionescu: Bună ziua. Alo, alo... mă auziţi? Da, mă scuzaţi, tocmai mi-a făcut doamna secretară legătura cu dumneavoastră... am înţeles că sunteţi Moş Crăciun... nu vă auzeam bine înainte... Nu v-aş fi sunat pe banii primăriei, pentru că ştiţi că stăm prost cu banii, ne-au tăiat din buget, nu mai avem bani nici pentru deszăpezire... iar eu am un pariu pus pe tema asta... nu ştiu ce să mă fac. Domnule Moş Crăciun, aş îndrăzni să îţi cer să faci în aşa fel încât iarna asta să nu mai ningă în Brăila. Din mai-iunie încolo poată să vină nămeţii cât casa, nu am nicio problemă în acest sens. Dar nu în iarna asta... Ştiu însă că domneavoastră, domnule Moş Crăciun, vă deplasaţi cu sania, aşa că nu pot să vă cer să nu mai fie zăpadă în Brăila. Prin urmare, dacă îmi este permis, aş veni cu o dorinţă pe care eu cred că este mult mai uşor să o îndepliniţi, şi anume: puteţi să mă ţineţi primar al Brăilei măcar 5 mandate de-acum înainte? Vă mulţumesc anticipat...
Mihai Tudose: Bă, deci p**a mea, oamenii se aruncă de la balcoane în Parlament şi vouă vă arde de Moş Crăciun? Ce dracu, mă, am ajuns mai rău ca hienele, să ne doară-n c*r de semenii noştri... În loc să dezbatem adevăratele probleme care macină societatea românească, să încercăm să găsim soluţii la sărăcia care, iată, muşcă încet, dar sigur din corpurile noastre bolnave, noi stăm şi ne că**m pe noi cu acest Moş Crăciun, cu care eu nu am nimic personal, dar nu mi se pare oportun să discutăm în acest moment despre el. Dorinţe?!... Ce dorinţe să îţi mai pui atunci când constaţi că te rogi ca prostul pentru ca Zambezia să fie recunoscută ca ţară de sine stătătoare, să ne putem înfrăţi cu ea, să dezvoltăm turismul, iar Moş Crăciun, simpaticul Moş Crăciun, îţi transmite (elegant, ce-i drept, de parcă ţi-ar fi pus-o în mână) că are altele pe cap, cum ar fi, de pildă, să îi aducă unui pitic nişte centimetri în plus...
Constantin Dumitriu: Moşule, am avut destule dorinţe, dar să ştii că nu am mai avut răbdare să vină Crăciunul, aşa că mi le-am îndeplinit singur. Uite, nu ştiu dacă ţi-am spus, e posibil să fi uitat, dar când am fost numit preşedinte la PDL Brăila mi-am propus să dau afară cât mai mulţi membri de partid. Pe principiul că ăia vechi oricum mă vor trăda la un moment dat... Iată că după 7-8 luni, slavă Domnului, am reuşit să scap de Pătraşcu, Necula, Adetu (nu cred că îi cunoşti, sunt nişte luzări care au crezut că mă pot face), şi vreau să îţi spun că ăsta e doar începutul. Moşule, nu te supăra pe mine, dar eu am o dorinţă mai altfel. Vreau ca anul ăsta să renunţi la costumul tău roşu, ca şi cum ai fi membru PSD, şi să îţi faci o ţinută portocalie, mă-nţelegi? Nu contează banii, zi-mi cât mă costă, căci acum semnez ordinul de plată... asta în cazul în care nu preferi cash.
Viorel Balcan: Moşule, recunosc că te-am abordat într-un moment nu tocmai potrivit. Deci, am băut şi eu un pahar de vin în plus, iar eu am o dambla, adică două damblale la băutură: să îmi cânte lăutarii şi să dau telefoane. Şi te-am sunat şi pe matale, scuze încă o dată dacă te-am deranjat. Problema este în felul următor. Eu nu am nevoie de nimic de la tine, Moşule, pentru că ai fost de-atâtea ori băiat de treabă cu mine... Mai degrabă eu îţi sunt dator ţie, căci mi-ai întins o mână de ajutor când am plecat din PSD. Mi-ai găsit un loc liniştit în aşezământul PDL, la o masă mai retrasă, mi-ai dat o tură de ospătari doar pentru mine şi mi-ai spus că pot să fac consumaţie câtă vreau, căci vii tu să plăteşti din urmă. Ştii ce îmi mai doresc acum, Moşule? Fă lumina la baie, căci m-am săturat să mă certe femeia de serviciu că îi stropesc colacul de pe veceu, de parcă eu aş fi vinovat că e întuneric de jur împrejurul nostru, nu doar la sfânta toaletă!
Eugen Bădălan: Să trăiţi, tovarăşe Moş Crăciun, permiteţi să raportez! În timpul anului 2010 nu s-a întâmplat nimic deosebit nici în România, şi cu atât mai puţin în Brăila... Dar să ştiţi, tovarăşe Moş Crăciun, că eu, în calitate de comandant suprem al forţelor armate portocalii (atât cât am fost), pe raza judeţului Brăila, am făcut tot posibilul pentru ca lumea să îşi permită un concediu la mare, o masă la restaurant pe săptămână şi măcar o pereche de cauciucuri de iarnă. Nu am reuşit, dar să ştiţi că nu a fost vina mea, tovarăşe Moş Crăciun! Au existat nenumăraţi factori destabilizatori, care au conlucrat pentru ca misiunea noastră să fie un eşec. Este de datoria noastră, tovarăşe Moş Crăciun, ca şi în anul care vine să ne mobilizăm exemplar, să reuşim să satisfacem poporul brăilean. Şi un popor ştiţi când este satisfăcut, nu? Atunci când noi îl f**em în gură, iar el urlă de plăcere! Aceasta este dorinţa mea arzătoare, tovarăşe Moş Crăciun!
Cătălin Boboc: Dragă Moş Crăciun... Eu îmi doresc un avion cu motor, să mă ia şi pe mine în zbor. Să merg sus, pe culmi înalte, să văd şmenurile toate. Dar să am şi-un pix la mine, ca să socotesc mai bine. Căci sunt tânăr şi n-am bani, am nevoie de gologani. Iar la anul care vine, proştii să mă aleagă tot pe mine. Ca primar aş face de toate, aş umple Brăila de chiştoace. Aş lăsa toţi maidanezii în pace, că sunt nişte dobitoace. Moş Crăciun, de tu eşti mare, fă-mă mic, căci eu mă cred tare!
Vasile Varga: Oameni buni, şi tu, Moş Crăciun, vă mulţumesc că aţi răspuns invitaţiei mele. V-am chemat astăzi aici pentru că eu simt că încep să îmbătrânesc. Nu mai pot să fac faţă atâtor şi atâtor comenzi. Fiecare vrea ceva de la mine, fiecare vrea să intervin undeva. Toţi mă roagă să le fac rost de funcţii, să îi ajut să facă bani. O vreme i-am ajutat pe toţi cât am putut. De pildă, pe dl. Cibu l-am făcut primar, dar nu a ştiut să respecte ajutorul pe care i l-am dat. Acum i-am întins un deget de sprijin d-lui Boboc, sper să nu mă dezamăgească... Dar trebuie să mă înţelegeţi că nu sunt veşnic, că nu vă veţi putea baza pe mine la nesfârşit. Vremea mea nu a apus, dar eu vreau să mă retrag în glorie. V-am învăţat destule la viaţa voastră, v-am învăţat să socotiţi banii, să fentaţi legea... v-am făcut oameni. Dar gata, nu mai vreau să aud de boi, pardon, de voi... Aşa că Moş Crăciun, îmi pare rău, dar anul acesta împarţi tu cadourile în Brăila! De la anul, mai discutăm ... Ai grijă să nu ţi-o iei în cap.
Gheorghe Chiru: Moşule, anul 2010 a fost unul extraordinar pentru mine. Aşa că, sincer, îmi doresc ca, de Crăciun, să îmi aduci în dar anul 2010. Să fie la fel ca acum. Să rămân preşedinte de partid, ceea ce mi-am dorit din ziua în care nesuferitul ăla de Obreja mi-a luat locul la PC, să apar din nou cu poză la ziar, ba chiar să fiu citat în articole. Recunosc că o vreme am cumpărat ziare degeaba. Nu aveam ce decupa, nu era niciun articol despre mine. Nici măcar de rău nu mai amintea lumea despre Gheorghe Chiru, adică de mine. Dar, Moşule, astea-s amintiri triste. Acum suntem în pragul Crăciunului, hai să înveselim un pic atmosfera. De exemplu, crezi că ai putea să îmi aduci în dar un fotoliu? Da bre, un fotoliu. Dar am o rugăminte... se poate ca pe el să scrie "primar"? Deci, primar nu se poate? Da' "preşedinte CJ"? Atunci ştii ceva? Ia fă-mă de mâine preşedinte de asociaţie de locatari, să fiu şef peste tot poporul nemulţumit că plăteşte atât de mulţi bani la întreţinere, să mă cert eu cu toată lumea şi să le demonstrez eu tuturor că Chiru ar putea fi cel puţin la fel de bun ca Dan Diaconescu dacă ar mai exista un post de televiziune în Brăila care, vorba aia, să emită şi emisiuni, nu doar anunţuri de mica publicitate.
Constantin Cibu: Băi Moş Crăciun... îmi permit să te iau la pertu pentru că sigur eşti mai tânăr decât mine. Auzi, frate, fă ceva cu copcile astea... fă-le mai moi, nu ştiu... că am ajuns să dau la burghiu şi 10 ore până să dau de apă. Înţeleg că iarna e stabilit să fie frig, dar de ce trebuie pescarii de bună credinţă ca mine să stea ca fraierii pe baltă, jucând hochei cu cutia de râme, în loc să spargă şi ei gheaţa măcar o dată-n viaţa lor?
