Mai întâi Chiru s-a luat de Varga de la PNL. Că e boss, că e mare combinator, că nimeni nu strănută în Brăila fără derogare de la Vasile Varga. Aşa o fi, nu zic nu, dar eu, unul, mă aşteptam ca Gheorghe Chiru să fie niţel mai aplicat pe subiect, adică să dea bine cu pumnul, cum se zice la mine în cartier, căci slavă Domnului ar avea cu ce să îl înghesuie în corzi pe Varga. Dar bag de seamă că dl. Chiru nu vrea să dea serios cu pumnul, ci preferă să se repeadă precum ţigăncile bătrâne în părul pirandelor tinere, pe motiv că vor să le fure bărbaţii. Acest gen de ciufuleală nu aduce puncte în meciurile politice. Dimpotrivă, eu cred că Chiru riscă să fie perceput din nou ca un saltimbanc, un fel de Hopa Mitică, bun doar să facă valuri în sală, să incite spectatorii, să capteze atenţia.
Şi vă mai dau o dovadă că Chiru chiar şi-a făcut o tactică din a aborda diferite subiecte (subiecţi) fără a pătrunde în profunzimea lucrurilor. S-a luat de PSD, ceea ce este o treabă cât se poate de bună. Dar în loc să se ia de jmeckerii din PSD Brăila, care fac şi desfac judeţul ăsta uitat de lume, Chiru s-a năpustit asupra unor primari de la ţară, numindu-i satrapi, pentru că nu ar permite ţăranilor să facă altă politică decât cea roşie, cu iz de comunism. Nu zic că lucrurile nu stau aşa, că primarii de la ţară nu sunt nişte tirani eşuaţi în Căminul Cultural. Dar când tu, Chiru, îi ai colea, la oraş, pe alde Simionescu, pe Cocoşul Pitic sau pe Doru Damian, mi se pare aiurea să îţi consumi puţinele gloanţe trăgând după nişte primari care nu ştiu cum arată bancnota de 500 de lei.
