Pentru început, să zicem că Balcan a fost cel alungat de la ciolan în PDL, fiind exilat pe canapeaua din sufragerie. Este extrem de posibilă această variantă de lucru, pentru că, să fim serioşi, o fi Dumitriu un tip cu răbdare de şahist, dar cum să nu te apuce nebunelile când ăla cu care împarţi partidul (aici în loc de pat) de ani de zile miroase noapte de noapte a distilerie? Prin urmare, cred în ipoteza că Balcan a fost întâi împins uşor mai la margine (e şi greu al dracu!), după care Dumitriu l-a lăsat să se scurgă singur pe covorul persan, sub greutatea kilogramelor pe care "Piticu" le are pe inventar. Şi vreţi să vă spun ceva? Nici nu cred că Balcan a realizat că a fost alungat pe canapeaua din sufragerie. Păi, de ani de zile, el nu deosebeşte puterea de opoziţie (vezi plecare intempestivă, făcută parcă la beţie, de la PSD la PDL, din 2010), darămite un pat de altul. La dracu, amândouă sunt moi şi dimineaţă la fel de mahmur de trezeşti!
Varianta a doua. Să zicem că Dumitriu a fost cel dat la o parte. Ştiu, pare greu de crezut, dar nu imposibil, chit că primul şahist al Brăilei are propteli în PDL-ul de la Bucureşti, că l-am văzut la Antena 3 (doar 1,5 secunde, e drept), mergând pe un hol care ducea la o uşă în spatele căreia am impresia că se analiza situaţia europarlamentarului Cristan Preda, care s-a luat în beţe destul de rău cu colegii de partid. Ştiţi cum cred că ar fi putut reuşi Balcan să îl facă pe Dumitriu să plece să doarmă pe canapeaua îngustă şi rece din sufragerie? Doar dacă l-ar fi scos de sub plapumă pe Bunea Stancu şi i-ar fi zis lui Dumitriu că, asta este, a sosit vremea să facă un menage a trois. Sau mai ştii? Poate că Dumitriu ar fi zis: "Păi, în condiţiile astea, Piticule, nu mă mai dau jos din pat până la alegerile din 2016".
