Suntem în plină campanie electorală ilegală şi orice sughiţ pro sau contra lui Băsescu trebuie lansat fără întârziere, doar-doar o mai face vreo victimă.
Ce ar însemna însă o nouă suspendare? Eliberarea lui Băsescu de restricţiile impuse de funcţia prezidenţială înseamnă automat un adversar dublu ca putere pentru coaliţia social-democrată şi satelitul ei, Tăriceanu. Scos din biroul prezidenţial, Băsescu nu va mai conduce campania electorală a Elenei Udrea de la Cotroceni - cum adoră cei de la PSD să spună - ci direct din teritoriu, de la faţa locului, pe faţă şi pe viu. Ar fi un coşmar al lui Ponta & Co. E suficient să ne amintim că tentativele de suspendare din 2007 şi 2012 - două experimente ratate de politicieni, dar suportate din banii românilor - nu au avut succes tocmai pentru că Băsescu s-a aflat în campanie electorală. N-a crâcnit nimeni atunci că a mers cu partidul după el (PDL, la vremea aceea), aşa cum i se reproşează acum că s-a pozat îmbrăcat într-un anume tricou sau că s-a întâlnit cu o anume candidată la Administraţia Prezidenţială.
Bine, bine, dar de ce au vânturat totuşi cei de la PSD şi micul Tăriceanu arma răsuflată a suspendării? Răspunsul e simplu. Doar cuvântul "suspendare" mai are oarece rezonanţă, nu şi faptul în sine. Vorbe, nu fapte - să nu uităm sloganul universal al politicii româneşti din ultimii 25 de ani. De altfel, Dragnea a sesizat pericolul ascuns şi de asta s-a împotrivit, motivând subtil că n-ar mai avea când să se aplice această măsură prezidenţială. Dar cât i-ar lua stufosului Parlament să mai voteze o dată suspendarea? Nici două minute, că doar nu e unul din extrem de rarele proiecte de lege de interes naţional ca să fie dezbătut zile în şir. Se mai pierde apoi cam o săptămână la Curtea Constituţională, ai cărei membri atât de antipatici lui Ponta cântăresc mult mai bine lucrurile decât cei 580 de aleşi, şi legea de suspendare e gata de intrat în vigoare. Floare la ureche, aşadar. Însă numărul 2 în PSD a spus "nu". Scepticismul lui Dragnea a fost preluat imediat de Ponta, care şi-a înmuiat brusc ameninţarea, resemnându-se că poate doar să viseze la asta.
De cealaltă parte, Băsescu ştie că o suspendare din funcţie îl va face liber în timpul campaniei şi cu atât mai mult a turnat gaz pe foc. La rândul său, suspendarea l-ar încurca într-o anumită măsură pe Tăriceanu. Dacă ar accepta un eventual interimat la Preşedinţie, n-ar mai putea intra în campanie electorală. Din acest motiv s-a grăbit să-i paseze posibila povară bietului Zgonea, şeful Camerei Deputaţilor.
Mai există însă un motiv care îi face reticenţi pe cei din jurul candidatului PSD: un referendum de suspendare convocat cu puţin înainte sau odată cu primul tur al prezidenţialelor n-ar face decât să-i zăpăcească de tot pe puţinii alegători. Îşi va asuma tabăra stângii acest risc? Poate doar candidatul ei ar face asta - a şi spus-o de altfel, înainte să-l tempereze Dragnea.
Aşa stând lucrurile, Victor Ponta a aplicat principiul muşcă şi fugi, anunţând că nu va participa la nicio dezbatere publică înainte de primul tur al alegerilor. Dacă va mai fi în cursă după 2 noiembrie, va fi nevoit să iasă din carapace. În schimb, cu siguranţă nu vom scăpa de numeroasele sale monologuri televizate. Cât priveşte suspendarea - va rămâne o promisiune neonorată, ca atâtea altele.
