Timp de trei luni, în iarnă, o zi pe săptămână, am ajuns în clădirea Colectiv (pentru un curs). Urăsc să întârzii, așa că, o dată pe săptămână, timp de trei luni, am stat cel puțin 15 minute în fața altarului, privind fotografie cu fotografie, citind fiecare rând de sub ele, fiecare nume de pe monumentul ridicat în piațeta din fața clădirii. Un gol imens, furie și neputință... asta am simțit de fiecare dată. Copii nevinovați, care au plătit cu prețul vieții aroganța și impostura, incompetența, nesimțirea și corupția.
Joi, din întâmplare, am trecut prin dreptul pușcăriei Rahova exact în momentul în care era adus Piedone, iar blocajul din trafic mi-a permis să văd de aproape tot circul generat de sosirea lui - urale, pancarte, aplauze, mesaje de susținere. Furie și neputință. Și un preaplin de indignare... asta am simțit.
Ce nație de oameni putem fi! Atât de ușor de cumpărat! Incredibil cum de fiecare dată uităm și ne preamărim ”călăii”! Pentru că aceeași solidaritate am văzut și la Dragnea, și la Mazăre, ca de altfel la toți corupții care fură cu amândouă mâinile, dar lasă să le cadă printre degete, un copăcel, o floricică, un părculeț, un trotuar, o pungă cu făină, un litru de ulei etc.
”Nu e vinovat!”, strigau din toți rărunchii, explicând jurnaliștilor că Piedone plătește pentru ceva ce nu a făcut.
Ba e vinovat! Și da, exact pentru ce NU a făcut plătește acum. Iar el știe bine că e răspunzător de moartea acelor tineri. Și nu doar de atât, altfel nu l-ar fi găsit plecatul din țară cu doar patru zile înainte de sentința definitivă în dosarul Colectiv.
”Piedone nu fuge! Aștept cu demnitate sentința instanței!”, a spus jurnaliștilor după ce a fost ridicat de polițiști din avion. ”Închisorile sunt pentru oameni. Mă duc cu demnitate, onoare și respect”, a declarat la poarta pușcăriei.
Câtă ipocrizie! Cât de ușor poate rosti niște cuvinte, aproape sfinte în contextul dat!
Demnitate, onoare, respect - cât tupeu să le murdărească și câtă nesimțire și lipsă de compasiune față de părinții copiilor decedați, vorbind din spatele gratiilor cu atâta îngâmfare despre calitățile propriei odrasle, în mâinile căreia, chipurile a lăsat soarta ”poporului” său. Să-i netezești fiului tău drumul spre primărie, călcând peste cadavrele atâtor fii și fiice! Asta înseamnă să fii nu doar corupt, ci și mitocan!
