Pe de alta parte, cei cu bun-simt, cu 7 ani de acasa si cu bunele maniere invatate ca pe "Tatal nostru" nu sunt asa pentru ca asa simt ei ca e bine sa fie, ci, in general, pentru ca evita sa fie catalogati drept "nesimtiti". Politicosii au o mare teama de calificativul acesta lipit de fruntile lor, dar incapacitatea de a-si arata adevarata fata ii face sa dezvolte frustrari. Frustati fiind, ei se vor descarca apoi pe cei mai putin complexati din punct de vedere social, numindu-i, bineinteles, nesimtiti. E un cerc vicios. Nesimtitii sunt numiti asa tocmai de cei ce n-au vrut niciodata sa fie priviti din unghiul asta.
Bun, am pus lucrurile intr-o noua lumina. Nu e rau sa fii nesimtit, atat timp cat esti un nesimtit moderat. E cam aiurea, in schimb, sa fii genul de politicos ipocrit, care si-ar dori sa se comporte ca un nesimtit, dar ii e frica de adjectivul sus-numit mai ceva ca dracului de tamaie. E nesimtire ca instig la anarhie si la subaprecierea valorilor morale. E nesimtire ca gadil acum orgoliile tinerilor care nu ajuta batranele sa-si care sacosele de la piata. E politete, totusi, sa suporti un disc stricat care-ti tine lectii de viata si nici sa nu deschizi gura cu un contra-argument, ba chiar sa ii zambesti si sa-l aprobi. Va urma. Cu detalii.
Curs de nesimtire pentru neamul politicosilor. Ep. 1
Celor din specia nu tocmai rara a politicosilor cu exces de falsitate le scriu acest, sa-i zicem, curs. Cuvantul "nesimtire" e folosit prea des de toti batranii care n-au scaune destule in autobuz, de toti profesorii nemultumiti de lipsa elevilor de pupincurism, de toate domnisoarele acostate pe strada atunci cand abia au 50 cmp de carpe care sa le acopere. Cuvantul "nesimtire" aproape ca defineste nemultumirea societatii pentru ca oricine nu-ti face pe plac e un mare nesimtit.
