Pe masa judecătorilor brăileni se află, zilele acestea, un dosar tulburător. Tulburător prin gravitatea faptelor, dar și pentru că povestea din spatele acuzațiilor este extrem de greu de digerat. O mamă care își lovește bebelușul până îi provoacă o stare de comă, doar pentru simplul fapt că plânge și îi distrage atenția de la Facebook, este, cu adevărat, ceva șocant. Extrem de șocant chiar, pentru comunități mici, precum Brăila. Din nefericire însă, în țară și în lume, astfel de cazuri sunt tot mai des semnalate, punându-i tot mai des în dificultate pe psihologi. Comportamentele acestea sunt clar semne de dependență și chiar dacă povestea de față este una dusă în extrem, situații în care minorii sunt neglijați de părinții mult prea preocupați de jocuri video sau rețelele de socializare nu mai sunt de mult excepții. Cred că și tu poți identifica una, chiar și în imediata ta vecinătate – doar să vrei și să ai timp să vezi. Nu mai departe, mergi în parc și observă câte mămici sau câți tătici stau pe bănci cu ochii în telefoane, ignorându-și complet micuții. Unii ridică privirea și intervin, dacă situația o impune. Alții nici măcar atât.
Psihologii îi numesc părinți dependenți digital și dau acestui comportament deja dimensiune de fenomen, amplificat în aceste ultime 19 luni de pandemie, când mulți dintre noi am căutat refugiu în mediul virtual. Evident, nu discutăm aici de cazurile extreme precum cel de mai sus, ci de aparent ”micile neglijențe”, care pot fi ”vindecate” relativ ușor, cu suport din partea celor apropiați sau de specialitate.
În urmă cu un an, pe când pregăteam un articol despre dependențe, l-am cunoscut pe Dan Florea. Dan este tată a 4 copii şi fost dependent de jocuri video (shootere) şi internet. Subliniez, FOST. Pornind de la propria experiență însă, Dan a ales să studiezeîn profunzime acest fenomen, să se formeze și acrediteze în programe de învățare pentru adulți, și să devină consilier în parenting digital. Este inițiatorul cursului #DetoxDigital pentru părinți, prin care anual ajută mii de familii din România și din afara țării în lupta împotriva dependenței digitale. Ce i se pare, însă, extrem de îngrijorător este că printre cei care apelează la ajutorul lui se regăsesc tot mai multe tinere mămici, care, odată cu nașterea primului copil, devin dependente de rețelele sociale. Asupra lor o să mă aplec în rândurile ce urmează.
Faptul că petrec tot timpul acasă, că nu se mai pot odihni sau distra ca înainte, intrând într-o etapă necunoscută a vieții, le aduce sentimente de copleșire, izolare de lume, nemulțumire, de neiubire și dorință uriașă de a comunica cu alții, mi-a explicat Dan situația. Iar telefonul mobil, în aceste condiții, devine dintr-o dată o poartă de evadare către o lume a libertății. Poze, like-uri, comment-uri, statusuri, discuții, glume, filmulețe etc, vin ca o salvare pentru mămica neîmplinită. Aceste lucruri nu sunt încă rele sau greșite, dar, în curând, mămica începe să simtă o presiune tot mai mare din cauza treburilor casnice interminabile, care, fiindcă ”tot stă acasă”, sunt, în mare parte, responsabilitatea ei. Spălat, gătit, piață, curățenie, cu fiecare sarcină în plus, presiunea crește și cu cât crește presiunea cu atât mămica își aduce aminte mai mult și mai des cine a fost și cine/unde ar fi putut să fie. Și caută plăcere în evadarea în digital, pe telefonul mobil, pe Facebook, WhatsApp, Youtube și restul.
Imaginați-vă cât de sâcâitoare sunt pentru ea întrebări precum: de ce plânge copilul, ce mâncăm, unde e cămașa, ai luat pâine etc... fiecare astfel de întrebare putând căpăta forța ce dezlănțuie în ea un vulcan de furie. Pentru că, nu-i așa?, din cauza acestor treburi și probleme, nu mai are timp și pentru ea, pentru nevoile ei, pentru dezvoltarea ei. Pasul următor, reproșuri, ieșiri nervoase, lucruri trântite etc. Iar după furie, vine dorința de răzbunare (re-evadare). Așa că înapoi pe Facebook, care are grijă să-i readucă sub ochi poveștile de succes, imaginile din concedii ale prietenelor, chestiile acelea ”vii” cu care se tot hrănește de când stă acasă. Și uite așa, frustrarea și nemulțumirea devin tot mai mari, cercul vicios împresurând-o pe nesimțite.
Vi se pare cunoscută povestea aceasta? Dacă da, nu mai stați pe gânduri. Soție, soră, prietenă, cumnată, verișoară, vecină, nu o abandonați! Despovărați-o pe cât posibil de sarcini, oferiți-i din timpul dvs, ajutați-o din când în când să se simtă și femeie, nu doar mamă ori ”mașină” de gătit, spălat, călcat. Iar dacă lucrurile sunt scăpate de sub control, îndrumați-o spre un specialist, chiar sugerați-i ședințe de cuplu. Cineva trebuie să îi reamintească cât de mult și-a dorit acest prim copil și că NU e doar responsabilitatea ei să-l crească.
