Simbata 25 martie, libraria care l-a avut ca oaspete pe Bill Clinton gazduieste un eveniment pe care, pina acum, doar editurile "mari" si l-au permis, dar care nu e exclus sa devina simultan moneda curenta, in "tara" interfetei publice a editurilor si o marca de status si statut "social" al acestora.
Sa spunem "lansare multipla" ar fi incomplet. Caci Michael Haulica, redactorul sef al editurii Tritonic, figura centrala a evenimentului, deschide ostilitatile prezentind colectia Fiction.ro, centrul de greutate editorial, cel putin in stadiul actual. Imi amintesc cu reala satisfactie ca in urma cu abia 4 ani, aflat pe unul din forumurile internautice dedicate fenomenului SF, Michael decidea sa-si reinvie un proiect drag, revista Lumi virtuale, pe suport electronic. Acum, fandomul romanesc, intotdeauna efervescent, chiar daca intrucitva dispersat, a cucerit o pozitie strategica, in chiar lumea editoriala si promoveaza, prin persoana lui Michael, cu curaj si aplomb, autori ai ultimei generatii, colectionari de premii si autori autohtoni. Revista, a carei versiune tiparita fusese lansata cu circa doi ani in urma, la Muzeul Literaturii Romane, se afla pe miini bune si sper sa-i vina rindul, ei si actualului ei pastor, aflat in momentul luat ca reper pe acelasi forum, la o meritata plasare sub reflector.
Cine era personajul cel mai adecvat sa vorbeasca, dupa Michael? Evident Florin Pitea, mereu prezent in primele linii ale fandomului, doctor in cyberpunk, reintilnit si d-sa in Lumile Virtuale, lansarea publica a editiei tiparite y compris. De la proiect la cartile propriu-zise, era utila si chiar necesara o contextualizare, facuta profesionist si hazos, termenii teoretici fiind strecurati cu abila naturalete printre gesturile familiare.
Fara indoiala, nucleul evenimentului a fost China Mieville. N-am asistat pina acum la lansarea simultana a doua carti de acelasi autor. Acum, Statia pierzaniei si Cicatricea. Schita de portret literar a acestuia, inceputa de Florin Pitea, continuata de Mihai Samoila, traducatorul ambelor, fu figura in jurul careia se organiza tabloul serii literar-comerciale. Poate daca ponderea in public a tinerilor si nelinistitilor (in cel mai bun sens) fandomisti n-ar fi fost, naturaliter, majoritara, problemele tehnice ale traducerii, interesante in sine, ar fi trecut neobservate.
I-a revenit Luciei Simona Dinescu, o prezenta mai mult decit agreabila, rolul de a prezenta, in bloc, pe cei trei autori romani. Ii vom cita, fie si facind un subtil deserviciu organizatorului, regizorului si actorului principal al spectacolului, in ordinea aleasa de vorbitoare: Michael Haulica, pentru editia a doua a insolitului roman Asteptind-o pe Sara, Roxana Brinceanu, care propune incitantul, provocatorul, dar motivatul titlu Sharia si nu in ultimul rind Marian Coman, cu ale sale Nopti albe, zile negre.
Daca scurtele alocutiuni ale celor doi autori mai tineri si mai aproape de debut au sedus mai ales prin timiditatea prezentei publice, chiar intre prieteni, cel care-si petrece, discret, o parte din timpul in care uite ce face, asteptind-o pe Sara, a facut o marturisire de curaj si abilitate: in momente de oboseala se relaxeaza citind 2-3 pagini din propriul roman. Ca simplu cititor, il inteleg perfect...
Nu-mi pare defel indoielnic ca regia isi cunostea marfa, gindind ca urma alege. Liviu Radu, un intelectual subtire al miscarii SF, dincolo de a fi, ca traducator, un concurent de temut pentru perfectionistul Ion Doru Brana, a cules caimacul serii, tratind in extenso subiectul Neil Gaiman - Zei americani, prezentata cu curaj inainte de lansarea propriu zisa.
Una peste alta, nu numai o seara agreabila ca atare, ci un moment plin de invataminte, care ar putea fi emblematic pentru fenomenul editorial al urmatoarei perioade. Seara gustata nu numai de publicul specific al bandei SF-istilor, ci si de un ex ministru, al celui mai adecvat portofoliu, prezenta discreta, dar nu neobservata.
