De ce-i detest pe politicieni

Nu ştiu dacă s-a realizat vreun studiu pe această temă, însă tind să cred că mult peste jumătate dintre noi ar fi tentaţi să bage mâna în buzunarul statului - adică în banii comunităţii - dacă ar avea siguranţa că nu vor fi prinşi niciodată. Să te eschivezi de la plata taxelor şi impozitelor e tot o formă de furt din banii comunităţii, până la urmă. Şi o face majoritatea patronilor români, o fac toţi profesorii care dau meditaţii în particular, uitând să treacă pe la Fisc să-şi declare veniturile, ai face-o, probabil, şi tu dacă te-ai afla în situaţia unuia dintre ei, fiindcă aşa face toată lumea, nu? Sunt acestea motive de dispreţ? Cei aflaţi în situaţia cu pricina au, cred, zeci de argumente ca să-ţi demonstreze că nu. Prin urmare, nu hoţia îi face detestabili pe politicieni, din punctul meu de vedere. Este, până la urmă, aproape un dat al sorţii să fii furat dacă trăieşti în România. Nu are rost să mai fii stupefiat când auzi de licitaţii trucate şi de felul în care reprezentanţii autorităţilor statului fură de rup ori de felul în care stau impasibili când alţi reprezentanţi ai autorităţii statului fură de rup. Fii sincer cu tine şi recunoaşte că ştiai că or să te fure chiar şi când ai pus ştampila pe numele lor.

Nu-i detest nici pentru faptul că ne mint de fiecare dată când interesul le-o cere. E limpede că, în prezent, adevărul nu poate fi roz. Că adevărul, oricum ar fi spus, nu poate decât să doară. Că nu poţi primi o veste bună acum, decât dacă este o minciună. Şi că nu ai da votul nimănui dacă ţi-ar spune adevărul, negru şi urât, în faţă. Un pensionar nu l-ar vota pe ăla care spune "nu o să majorez pensiile!", un profesor nu l-ar vota pe ăla care spune "nu o să măresc salariile profesorilor!", nimeni nu l-ar vota pe ăla care ar spune "abia aştept să ajung primar, deputat ori preşedinte de CJ ca să fur mai mult". E limpede că cei care mint mai bine, au şanse mai mari să fie aleşi. Prin urmare, pentru mine, nu minciuna îi face detestabili pe politicienii români, în general, şi pe cei brăileni, în special. Fii sincer cu tine şi recunoaşte că ştiai că te mint atunci când te-ai hotărât să-i votezi.
Şi atunci de ce-i detest pe politicienii brăileni? De ce îi deteşti? Pentru lipsa de principii şi de viziune, pentru faptul că nu fac nimic pentru tine? Pentru că nu fac nimic cu adevărat pentru România, pentru Brăila? Pentru că stau ciotcă pe ciolan şi sunt dispuşi să-i calce în picioare pe cei care încearcă să-i dea la o parte? Pentru că ţi-e frică să le spui verde-n faţă ceea ce crezi despre ei, gândindu-te că s-ar putea să rămâi fără job? De ce îi deteşti?

Când au la dispoziţie sute de milioane de lei pe lună, când se gudură pe lângă ei toată funcţionărimea, când uită ce gust are apa de la robinet, când nu mai ştiu cum e să circuli cu tramvaiul şi nu mai au idee cât costă un bilet la teatru fiindcă primesc doar invitaţii pe care nu le onorează, când văd oraşul doar în vizite oficiale ori doar de dincolo de parbrizul maşinii, când uită că au toate astea din banii oamenilor pe care se fac că nu-i mai văd, probabil că se-ntâmplă ceva şi uită. Uită că sunt oameni. Şi nu-i mai ştiu decât pe cei asemeni lor. Cu care se luptă pentru bucata de ciolan, cu efortul cu care tu munceşti pentru bucata ta de pâine. Iar tu şi cu mine, cumva, simţim asta. Simţim că uită că sunt muritori. Simţim că uită că sunt oameni şi că se cred dintr-o altă specie. Şi-i detestăm. Da, pentru că uită să fie oameni.