Bun, a fost votată Legea câinilor comunitari, care prevede că maidanezii pot fi ţinuţi timp de 30 de zile în adăposturi, apoi autorităţile locale pot decide ce se întâmplă cu ei, să îi castreze sau să îi eutanasieze. La Brăila văd că deocamdată este linişte şi pace, semn că talibanii pro sau contra maidanezilor nu şi-au făcut încălzirea pentru a da cep conflictului.
Acum, ca orice cetăţean care va fi chemat să se pronunţe cu privire la soarta câinilor comunitari, am şi eu un punct de vedere pe care nu mă sfiesc să îl fac public. Şi înainte de a da un verdict, am cântărit extrem de atent situaţia. Iar concluzia la care am ajuns este logică, din punctul meu de vedere: de ce să castrăm maidanezii, că doar ei ne muşcă, nu ne f*t!? De ce să jugăneşti un biet dulău, să îl laşi fără moştenitori, atâta timp cât el nu te-a agresat niciodată sexual? A, dacă s-ar fi înregistrat cazuri de femei violate de maidanezi, da, eram primul de acord ca patrupedele să fie castrate chimic, precum pedofilii. Dacă maidanezii muşcă populaţia, atunci poate că ar trebui să mergem cu ei la stomatolog, să le scoatem dinţii. Sau, poftim, ca să nu mă acuze lumea că sunt sadic, să le lăsăm dinţii neatinşi, dar să le coasem gura. În orice caz, nu la organele lor de reproducere trebuie să acţionăm, căci nu ele sunt problema.
Ştiu, se vor trezi unii să afirme că prin castrare îi împiedicăm pe maidanezi să se înmulţească. Păi, staţi, bre: numărul maidanezilor ne deranjează sau faptul că muşcă din oameni, copii, bătrâni fix când le vine lor pe chelie?
