Nu mă deranjează faptul că Ilie Decă a revenit şef la Finanţe, iar Constantin s-a reinstalat pe post de şmecher la Garda Financiară. Căci cu sau fără ei la conducere, aceste instituţii tot nefuncţionabile şi generatoare de nervi ar fi fost. Parcă sunt special croite ca să îi sufoce pe cetăţenii din taxele şi impozitele pe spatele cărora trăiesc.
Îmi este din ce în ce mai clar că pe Decă şi Constantin nu îi va putea schimba nimeni vreodată din funcţii. În acest moment am motive întemeiate să cred că ambii vor ieşi cu picioarele înainte din instituţiile pe care le conduc. Purtaţi pe umăr de nişte oameni care au prosoape legate de braţ. Vedeţi voi, dacă ar fi lucrat la privat, indivizi ca Decă sau Constantin erau daţi afară în cel mult 30 de zile, dacă nenea care i-a angajat ar fi dorit acest lucru. În cazul lui Decă şi Constantin, angajatorul este statul român. O noţiune abstractă, o porcărie ridicată la rang de slogan, cu care multor cretini le place să rezoneze, afirmând cu patos: "Statul suntem noi toţi, cetăţenii!".
Nu, statul român nu există. Sau dacă există, este la cheremul a cel mult 30-40 de inşi. Aşa se întâmplă de zeci de ani în România. De pe vremea lui Carol I şi până în timpurile lui Băsescu.
Victoria obţinută de Ilie Decă şi Marcel Constantin le dă aripi acestora să se cace elegant în capul tuturor. Să zâmbească ironic celor care le vor contesta competenţele, ba chiar să îi trimită în mă-sa pe cei care le explică unde anume este ieşirea.
Indivizi ca Decă şi Constantin sunt apăraţi de contracte beton, au clauze speciale cuprinse în anexe secrete, astfel că nici dacă îi prinzi în flagrant la furat nu poţi să îi dai afară. Sau poţi să îi demiţi, dar trebuie să ştii că peste cel mult un an vor primi certificat de bună purtare în justiţie.
